Criza de lene.

Trei coji de banana aruncate fara pasare si uitate pe masa. Zac moarte. Bomboane, pliante cu facultati neinteresante, pungi si un dulap ce sta sa-mi cada in cap, toate sunt dramele acestui moment. Unele chiar colorate. Lenea e apasatoare si ma strange de sinapse. Nu-s prea constient. O cana goala, murdara si muta, plina cu lene. Ma uit in ea, nicio culoare, nicio substanta. Totusi, e lene. Stiu, caci mai iau cate o gura cand mi-e sete. Ii simt gustul in toti muschii. Nu stiu ce am azi, dar ma simt tare uscat, secat. Mai ales in gat. Mai ales pe buze. Esti foarte obsedat daca te-ai gandit la prostii doar cand auzi "in gat". Iti fuge mintea. N-am ce-ti face. Stii si tu, nu tre sa-ti mai zic, perversule. Praf, ascuns de culorile sterse ale incaperii. Lumina din ce in ce mai absenta. Geamul, gradina proaspat arata de tata si parul batran cu trunchiul plin de crestaturi, muribund. Nici macar o floare. Nici macar iarba. Nici macar o creanga ce pare vie. Nu ciripeste nimic sub cerul asta de plumb. Totul e tacut, implinindu-mi lenea. Implinindu-mi firea. Muzica in fundal, nu ma mai ajuta. Sunetele nu mai sunt acordate cu nimic din mine. Simt cum ma zdrobesc sub propria greutate. Totusi, mai trag un gat din cana, ...gat paradoxal. Ce sa fac? Mi-e sete. Continui sa fiu realist. As vrea o palnie... Nu-mi face bine, dar e atat de dulce... Vreau sa torn infinitul in minte. Macar asa as parea si eu ocupat cu ceva. Observ firmituri, haine lasate cu nesimtire pe alocuri si panza de paianjen la toate colturile. Intern si extern. Pana si la toarta canii plina cu interminabila lene. De unde atatia paianjeni? Pereti intregi, plini. Frigiderul gol sta rezemat de unul din pereti dupa usa. Intr-un picior. Practic, nu pot deschide frigiderul in timp ce ies din camera. Normal, doar n-am nevoie. De ce-as vrea asta? Sunt destept, parol. Inutilitatea logicii se incarneaza in fraza mea precedenta. Si ce? Defapt nu eu l-am pus acolo. Mie doar mi-e lene si el parca ma roaga sa-i dau si lui din cana. Nu! N-o sa-mi ajunga daca-i dau. Nu fac risipa, nici un gram. Usoara dementa, gandindu-ma ca frigiderului ii este sete, ca-mi vorbeste. Ce-oi fi pus in lenea asta? Ma ia de cap, nu e bine. Tastele "t","a","s","t","e","l" si "e". Ce-i? Te asteptai la ceva mai interesant? Mi-e lene. S-au culcat metaforele interesante, tot de lene. Lene absoluta. Lene la kilogram, 90. Masina de facut rapoarte a sacadat cand i-am dat sa calculeze cata lene am pe milimetru cub din corp. Si de cata vreme. Vremea lenei, lenea vremii, impletite in soapta. Amortesc si-mi misc doar degetele, la fel cum tu iti misti doar pupilele. Hai ca nu te mai chinui, ma duc sa ma mobilizez. Sa nu cumva sa-mi furi cana cat sunt plecat. Totusi ai putea sa o sfarami pentru mine? Mi-ai face un mare bine. Merci de timpul acordat, iar ai pierdut vremea. Ma ierti?