Altfel de ura... < I >

E din nou unul dintre acele momente cand imi vine sa scriu. Habar nu am despre ce. Dar o sa incerc sa te plictisesc din nou. Cu ce vrei sa te mai pun la curent? Nu prea stiu multe noutati, pentru ca nu imi pasa. Lasa-i se se omoare in razboaie, sa faca tot felul de mizerii, sa intre in armonie cu toata lumea asta dereglata. (Frumos paradox...) Nu-mi pasa! Nu stiu cine sunt ei, la fel cum nici ei nu dau doi lei pe cine sunt eu sau ce vreau. Lasa-i sa arda lin, in propriul lor venin ucigator de vise. Ce-as putea sa-ti relatez, in afara faptelor lor ridicole, imbibate in alcool sau insetate de bani? Putine lucruri, pentru ca isi baga nasul urias si nesimtit in orice lucru ce ar putea aduce venituri burtilor lor imense sau creierelor lor minuscule... Hmm... Sa ma gandesc. De exemplu, iti pot spune cat de absurd mi se pare sa ma incalcesc printre sisteme de polinoame si limite de integrale definite, cand unii oameni (sincer nu stiu unde exista asemenea oameni in realitate) pot da examenul (devalorizatul examen) de "bac" (asa cu b mic) la obiecte gen istoria baletului (ISTORIA BALETULUI??!?!?!), pregatire sportiva teoretica sau servicii coafor stilist (si multe altele). Mi se pare o mare, MARE gluma proasta. (Probabil tot genul cu nasul mare prezentat mai sus are o legatura si cu asta) Adica sunt oameni ce trec bacul fara sa trebuiasca sa stie macar cat e doi la puterea minus doi (ia vezi, tu stii?), pe cand eu trebuie sa rezolv ecuatii in siruri si in combinari si aranjamente? Ha... Aceeasi diploma? Sa mori tu? Pai si ce-am facut? Cum e cu sistemu de invatamant? Poate sunt indignat degeaba, pentru ca nu m-a obligat nimeni sa ma inscriu la matematica-informatica, dar totusi e diferenta de la cer la pamanat intre dificultatea acestui examen, in functie de profil si toti ne trezim cu aceeasi diploma inutila in mana. Macar daca primeam si eu un bonus sa stie ala unde ma duc sa ma angajeze ca mi-am stricat creierii de la teoriile lui l'Hospital si Euler (exemple poate nu chiar potrivite, dar merg)(si astia-s doar doi pe care tre sa-i tinem minte pentru rezolvarea unei variante de bac la matematica cap-coada). Huh! Abia astept! (Tin sa mentionez ca acel punct de vedere vine de la un om caruia ii place matematica, dar care nu si-a cam batut prea mult capu cu ea pana acum - eu). Momentan sunt in stare rusinoasa de vegetare. (stau ca o planta si nu fac nimic toata ziua, exact) Nu-mi pasa prea tare de diploma asta. Insa nu vreau sa fiu considerat un inapoiat de restul lumii doar din cauza unei norme pe care mi-e greu sa o accept. Pot sa-ti zic c-am hotarat de maine sa ma apuc de tocat creierii... Ce-i maine? Luni, 23 martie. Incep cu 3 luni inainte de examen sa ma pregatesc, fara sa-mi fie teama sau sa fiu stresat deloc. Slalom printre notiuni pe care trebuia sa le am deja in cap. Slalom din ala de neam prost in care trebuie sa ma ciocnesc de toate obstacolele, indiferent de cat de mult vreau sau nu. N-o sa fie prea elegant... Notiuni momentan vagi in mintea mea... Totusi, de unde sa le am cand liceul ne e dat tocmai in momentul vietii cand te ciocnesti de toate ispitele si anturajele posibile? Fiind mai curios din fire si zicandu-mi ca n-am sa trec decat o singura data prin anii astia, mi-am luat mintile in cap. Multi fac asta, multi nu o fac. Suntem multi... cum sa nu! Cateodata mai mult, cateodata mai putin, dar in orice caz scoala nu era printre prioritatile mele. Seri pierdute, zile pierdute, clipe pierdute... Betii, calatorii, substante, rasete... toate vor fi un castig in mintea mea peste cativa ani. Mi-am ales sa fac liceul de langa liceu... Stiu, poate nu esti de acord cu mine, dar tocmai din cauza acelui sentiment de incatusare care nu te-a lasat sa treci linia ratiunii, de fiecare data cand ai vrut sa explodezi si sa vezi lumea un pic altfel, sa incalci regulile, sa simti adrenalina in vene. Stiu ca ai vrut... doar esti om, ca si mine, sper. Asta nu inseamna ca iti sunt inferior in vreun fel sau invers, nu ma consider. Poate doar societatea poate face o diferenta cretina si nefondata, insa pusi fata in fata, suntem egali. Nu te invata un profesor mai mult decat poti invata singur intr-un bar. Suna total gresit, nu? Insa tot acel sentiment de normalitate te face sa crezi asta. Nu stiu care dintre noi va fi mai castigat. Dar avand in vedere ca mi-ar placea extrem de tare depanarea acestor multe amintiri frumoase si starea de melancolie la o tigara cu un prieten vechi (care trecut alaturi de mine prin toate nebuniile fiecarei varste) mai mult decat un salariu mai mare si o slujba stabila, probabil voi considera ca am ales un drum bun. Poate nu unul bun in sens universal, bun pentru mine, AL MEU. Nu regret nimic... Si voi continua. Dar tu, normalule(daca mai existi, macar), regreti? Eu nu... Pentru ca n-am vrut si nu o sa vreau niciodata sa ajung sa fac parte din masa oamenilor precizati la inceput. Mai bine mort... Mai bine mort....... Ajung si la vorba lui Moromete de pe patul de moarte: "Domnule,... eu totdeauna am dus o viata independenta!". Si ca tot veni vorba de tarani liberi, cat de tare mi-ar placea o casa la tara, cu porcu meu si gaina mea si fara tehnologii inutile inventate pentru lenosi... Dar vai! Si de la sate vin stirile de la ora cinci, calare pe muchii de topor si iesite direct din cranii sparte de ciomag... Mai bine pe luna... Dar si aia e cumparata... Mai bine mort... Revin, mai bine mort... decat sa ma inghita gloata, pulimea (ah, ce-mi place cuvantul) de neghiobi frustrati.

Hai, spune-mi ce crezi... Spune-mi cum vezi tu lucrurile? M-am saturat sa taci...