Tatalui meu

Odihneste-te in pace, iubitul meu tata! Durerea ti s-a terminat lin si ingrozitor de trist, ochii calzi ti s-au inchis in cea mai grea tacere, mainile s-au prabusit sfarsite si inclestate la pieptu-ti plin de iubire si de cuvinte nerostite, in fata unei boli de care toti suntem vinovati cu sau fara voia noastra... singuratatea. Toti cei care te cunosc stiu ca ai fost un om bun, iubitor, amuzant, inteligent si corect, indiferent de pacatele tale lumesti. O sa imi amintesc cu placere toate momentele noastre, zambetul tau, profunzimea ta demna si incapabila sa judece oamenii si, nu in ultimul rand, capacitatea ta de a indura nebunia lumii cu smerenie si serenitate. Imi cer iertare si te iert pentru tot ce-a fost, pentru tot ce n-a fost si pentru tot ce-ai fi vrut sa fie. Iarta-mi lacrimile si slabiciunea, iarta-mi furia neagra si neputinta, iarta-mi viata stearsa si dezamagirea pe care ti-am provocat-o pana acum. O sa te port mereu in inima, in cuget, in purtare, in ganduri si-n cuvinte. Stima mea cea mai sacra ti-o dedic, un ultim sarut impotmolit in durere trimit spre buzele-ti adormite si o calda imbratisare indrept spre sufletul tau pierdut intre stele. Ne vom regasi, parinte drag, in zari nepatrunse, cu lectia vietii asteia invatata, razand si plangand de dorul anilor pustii si de fericirea regasirii tarzii. Totul o sa fie un vis lasat in urma, in dimineata altui destin. Te-am iubit si-o sa te iubesc pana la sfarsitul zilelor, desi, sigur n-am aratat-o destul, bizuindu-ma mereu pe zilele ce vor urma. Insa, iata, pe 15 decembrie 2011, la ora 12:55, zilele tale s-au sfarsit in cel mai inuman si nedrept mod, intr-o masina, fara familie langa tine, in drum spre locurile natale, speriat si incapabil de a vorbi, insa treaz si zbatandu-te in coma, cu o hartie de externare din spital care te vedea fara nicio sansa de salvare. Am vrut sa te aducem acolo unde ai crescut, sa nu te stingi intre straini. Cu greutate am reusit asta si acum te odihnesti in locul in care nu demult, glumind, ai spus ca ai vrea sa fii ingropat. Rani raman deschise pe veci, asteptand mangaierea ta din alte lumi. Iti promit cinste si loialitate fata de visele tale neimplinite. Iti promit forta de a continua viata mea cu zambete sincere pe chip si cu durerea asta ascunsa cat mai adanc in mine. Oricum, cuvintele sunt prea sterpe sa contureze chinul si dorul apasator, dorintele sau promisiunile. Simte-mi inima si spiritul cum te plang si te inteleg, cum te mangaie si te alina, cum te ingroapa adanc in ele spre a te slavi in toate zilele. Ramas bun tata, bun ca sufletul tau furat pe nedrept de timp!

Embrace the Darkness

In the late night, I realised...

That light I felt piercing my pores

Was the reflexion

Of the sun,

The clear moon's mercy on small souls...

 

The dark was kind, I came to feel

The sweet embrace of painless dreams.

And there I was,

Between the stars,

My soul was free, it seemed...

Then, in the dark, this stranger came,

With deep, dark eyes, forever pure.

Then, there she was,

Between my arms,

Her heart, my only cure...

 

And in the dark, our shadows met

To fill eachother's shilouette.

So hard the grip,

So tight the fit,

A passion almost full of guilt...

The dark late hours, full of lust,

Were blending slowly, soaring fast.

My frenzied breath,

Her blazing groan,

Were sliding to eachother's chest.

 

This dark tranquility we felt,

As soon as we would start to melt.

My shoulder and

Her hair would mend,

We'd fell asleep forever weld

 

'Cause in the dark, we found our rest -

Two particles of universe.

Called by the movement

Of the stars

That gave us this... one chance...

 

Deznadajduire

Trece timpul peste blocuri, printre blocuri, pe sub blocuri
Si-o sa-ajungem intr-o clipa-n cimitire niste locuri.
Neinsemnati, ne rupem, suri, de pe scalpul sortii aspre,
Sau poate-i maretia lumii o iluzie-a mintii noastre.


Si ne gandim, inchisi in sine,
La tribunalul care tine
Inevitabilul proces
Al declaratiei de deces.


Si-apuci sa crezi ca ai de-ales,
Ce vrei sa faci, ce ai drept sens.
Dar omul spera prea naiv
Ca viata are un motiv.


Suntem doar posibilitati,
Capabile de judecati.
Si niciodata nu e sigur,
Decat ca-n fuga ta esti singur.


Si destinatia e absenta,
Iar teama mult prea aparenta.
Pioni sau zaruri, rar elanuri,
Calauziti de-un chin etern,
Ce bate undeva sub stern.