Cronica disparitiei speciei "Bacalaureatozaurus Trex" - Ziua I

PROLOGUE

//21 iunie. Pe sistemul pulano-hectoric "Draga jurnal, nu te-am cumparat niciodata dar te invoc cu puterea lui satan de la magazin, ca vreau sa scriu in tine cu sange si cu ceara!", doresc sa relatez si eu ceva. Sper macar amuzant sa fiu, ca ridicoli mai cunosc, trasi prin inel chiar. Dupa cum ziceam, 21 iunie. Ultima zi inainte de inceperea examenului falico-penisian. Incercare semi-esuata de a invata la matematica pana in zori de zi. Plimbare in zori cu un prieten. Ras. Coafura rezista! Dormit 5 ore si apoi o zi intreaga de sovaiala fara rost, chipurile invatand, studii pe sistemul "de-ai stii tu, tata!". Seara, doua beri pentru curaj, cu gandul ca imi vor ameliora eterna grija si o vor inveli intr-o anumita durere intr-o zona erogena. Alt prieten si discutii despre acelasi joc care ne obsedeaza de ani de zile. Fi-ti-ar Blizzardu' de vina! Coafura rezista! Bacalaureatozaurus Trex era acum in fata unei comete care urma sa loveasca o buna parte din specia lui, aproape lipsit de aparare, insa el zambea, culmea!!!//

THE SHIT

22 iunie. La multi ani! Sanatate! Voie buna si noroc la toti, numai mie nu, ca n-am nevoie! Is prea destept! Pute! De la mine o fi? YES.

Sila mare. Noapte dormita printre franturi. Junghiuri, ganduri, griji si idei care mai de care mai revolutionare, idioate si fara niciun sort de izbanda, cu exceptia celui de a ma tine pe mine treaz, inglobat intr-o celula de intrebari metafizice ("Ce-ar fi daca nu m-as duce?", "Ce daca nu il iau?", "Cat de mare o fi un ou mic?" s.a). La scurt timp, s-au semnalat urmari: ochii umflati, rosii si oboseala aia sfasietoare din zori de zi, dupa o noapte nedormita si frustranta, aproape umeda si cleioasa. Pe scurt, noaptea dinaintea primei zile de Bacalaureat, examenul ala, stiti voi, ala cu "b" mic. Flacara cometei se vedea din ce in ce mai mare. Desi putin deviata spre stanga, coafura rezista!

Mi-am pus ceasu la 7 fix, ca D!, auzisem de la un coleg ca incepe la 8. Ce-i drept, nici n-am avut bunavointa de a ma misca cu o zi inainte pana la listele afisate la liceu, ca D!, am colegi cu spirit de observatie si, in plus, sunt si gras si lenes. Marfa! M-am foit pana a rasarit soarele, neputand adormi decat vreo 3 ore, cu greu si cu scarba. M-am trezit la 6:30, din proprie initiativa. Omul fulger! Minunata renastere revigoranta! Nu puteam deschide ochii, asa ca am intrat in camera lu' tata si i-am zis sa faca o cafea fara apa! ("-Cum fara apa, mai? -Prajeste dracu' boabele alea si taci! Ma descurc eu!") Zis si facut. Iata-ma in fata oglinzii din baie, cu o fata luata din filmele cu efecte speciale nereusite. Laser frate, cand avea pojar. Aproape verde si cu ochii cat pumnu, purced in a-mi barbieri chipul aureolic. Termin si ma privesc in toata splendoarea, cu ochii putin mai infloriti. Grozav! Coafura rezista! "Arat minunat pentru ziua asta mare!", mi-am zis eu asa, privind cu zambet in forma de V in oglinda (desi ochii erau X X).

Schita 1.

(coafura)

/X) (X\

\ V /

\ \:>/ /

\cioc/

Ma intorc in camera curat lacrima si astept cafeaua cu sufletul la gura. Vai! Era sa uit! Ma strecurasem inainte sa ajung in baie, prin camera surorii mele (proaspat venita din Italia) si luasem, tiptil, cu o gratie specifica numai unui porc ninja cu copite cauciucate, ultima tigara din pachet. O splendoare, nu altceva! Eu, in chiloti, la 6:33, facand pe asasinu' pe o podea cu pachet, foarte zgomotoasa. Tre' sa ma laud! Mi-a reusit operatiunea. Bonusul pentru profesionalism, ramanere in anonimat si inducere in eroare: 3 ron, i-am gasit langa pachetul din care am sustras tigara mentionata mai sus. In plus, coafura a rezistat neclintita!

Intre timp, un timp cam cat mi-a luat mie sa scriu paragrafu asta, cafeaua a fost gata. Tata nu avea tigari si se uita oftand la mine, stiind ca nu pot sa beau cafica fara tigara. Vazandu-i amaraciunea, cu un gest magistral, am scos tigara minune din buzunar si i-am fluturat-o in fata ochilor, bucurandu-l subit si inaltator! Da! Era atat de mandru! I-o puteam citi in ochi. O fi fost de la faptul ca ma vedea imbracat in costum, o fi fost de la faptul ca nu sunt fiu risipitor si pastrez tigari pentru dimineti negre, o fi fost de la gandul ca o sa traga si el doua fumuri, o fi fost de la faptul ca inca imi rezista coafura, naiba stie! Insa zambetul lui mi-a dat putere. O putere indeajuns de mare incat sa deschid subiectele rezolvate la romana oral de pe desktop si sa ma uit fugitiv printre ele. Cometa era acum atat de aproape incat i se simtea caldura. Bacalaureatozaurus Trex se zbatea cu greutatea ultimelor pregatiri si in ochii lui umezi de tristete se intrezarea cum mingea de foc se abatea cu viteza amagitoare catre lumea lui. Sa fie acesta sfarsitul sau si a catorva semeni din aceeasi specie, mai slabi si mai putini rezistenti la foc? De asta trebuia sa ne facem dragoni ma, nu dinozauri cu soarta pecetluita din vremuri stravechi.

Ora 8:02. Tarziu. Pai ce-ai facut ma? Nu trebuia sa ajungi la 8 acolo? Nu asa era vorba? Aveam o scuza, insa! Invatasem! YES. Ne-am invoit, dupa un troc scurt, eu si cu tata, ca, pentru calatorie, sa-mi dea merinde jumatate de pachet de tigari Kent si un pachet intreg de servetele parfumate cu capsiuni. Zis si facut. Am coborat la magazinul din colt Stanga (asa se cheama) impreuna si mi-a fagaduit cele promise. Eram acum inzestrat cu tutun si asta era bine! Morala crestea intr-un minut cat la altii in zece! Mirobolant! Incep sa merg spre scoala, plin de incredere. Si merg eu ce merg cand, la cold la vraciu Nea Nelu' (cele mai bune si ieftine potiuni), ce sa vezi? Colega mea, Ana Maria, se grabea spre scoala. I-am propus sa intre in party cu mine si, dupa ce a dat accept, ne-am pornit in cautarea unui al treilea om pentru raid. Intamplarea face ca aveam pont, caci Paradex si cu mine eram vorbiti si sfatuiti sa ne intalnim la Onyx, la 8:20. Ana n-a putut sa se abtina in a-mi admira coafura in timp ce mergeam la locul de intalnire doar noi doi. Era inca in stare perfecta! Iata-ne ajunsi acolo si, in scurt timp, in formatie completa, caci Paradexul venea insotit de Alesia. Gud! Ne-am luat talpasita catre instanta "Colegiul Codreanu Barlad" si, prinzand liliacul de dimineata, am ajuns in scurt timp acolo, proaspeti si copti, zdraveni si durdulii, cu obrajii rosiatici si ochii mari. Aveam ganduri mari! (Si coafuri rezistente!)

//Observati, va rog, ca nu sunt prea intreg la minte! Sunt ba bacalaureatozaurus trex, ba nu-stiu-ce personaj dintr-un joc, ba porc ninja. Ei, si? N-a zis nimeni nimic cum ca as fi intreg. Cine stie, cunoaste. Daca vrei sa afli ce s-a intamplat cu una dintre aceste entitati, citeste in continuare.//

Avand clasa de warrior, m-am dus sa tanchez panoul pe care era afisata ordinea in care trebuia sa intram azi la examen. Mi-am luat apoi frendly-fire cand am vazut ca eram programati mult mai tarziu decat prevedea mintea colegului meu seara trecuta. Paradex mi-a dat chiar si doua-trei blesteme asa pentru obraz. Ne-am decis sa invitam si alti prieteni in party si sa farmam alta instanta. Paradex (clasa warlock) si-a folosit summon-mobile-ul pentru a invoca spiritele a doi baieti cu level mai mare: Cosmin si Alex. Pe realmul ala li se spunea neinfricatii. Alesia a plecat din party fiindca i se parea ei ca nu-stiu-eu-ce-sau-shit-nu-conteaza. I-am aratat cat de putin mi se falfaie coafura in ziua aceea si dupa aia i-a parut rau, dar n-am mai primit-o inapoi, cazand cu totii de comun acord. Ne-am dus cu party-ul la "Casa Armatei" unde am luat ceva experienta muzicala, intalnindu-ne cu cei doi mentionati (chiar un pic) mai sus. De asemenea a venit si prietena Paradexului, Oana. Umbla vorba prin targ ca ea semana cu Ioana D'Arc, atat in aparenta, cat si in esenta. Ramane de cercetat acest fapt misterios. Urmatorul sosit pentru instanta a fost Eugen, omul distractie. Cu el in party, nici moartea nu mai parea atat de depresiva. Primul chemat la cel dintai class change quest a fost Paradex, la ora 10:04. Cat am mai farmat noi doua-trei-patru melodii, acesta s-a intors victorios cu hartia magica pe care scria cu litere de aur 9 | 10 | 9.50. In uralele noastre, acesta a povestit cum se rezolva acel quest. Facandu-mi curaj si punandu-mi un Buff Al Stramosilor pe mine, m-am napustit in "The realm of Oral I" si de aici a inceput distractia. Desigur, daca n-ar fi fost coafura atat de rezistenta, n-as fi avut curaj sa infrunt acea instanta de unul singur.

Ora 10:37. Intru sfios pe usa, insa grabit, stiind ca acel Buff nu o sa ma tina prea mult. Voiniceste le adresez un "Buna ziua" celor doua vrajitoare care pazeau locul si hartia ravnita de mine. Acestea si-au vazut de treaba. Mai indraznet, crezand ca nu m-au auzit, rostesc mai tare "Buna ziua!!!!". Acestea isi continuara rutina, fara a ma baga nici de aceasta data in seama. Mai sa fie! M-am inrait si m-am apropiat de catedra vartos si spumegand: "BUNA ZIUA!!!!!!!!". Doamnele tresar putin si se uita la mine ca si cum ar fi avut ochelari dati pana pe varful nasului, insa n-aveau. Stiti voi privirea de batranica pseudo-atotstiitoare. Imi raspund intr-un final, cu voce sictirita: "Buna ziua." Ha! Le-am zis-o! Sa vezi ce le fac! Ma legitimez ca la politie, le spun ca ar fi trebuit sa dau pe la ora 3-4, dar ca pana atunci imi piere curajul. Ele ma aproba, invitandu-ma sa extrag un bilet, fi-r-ar biletu de vina! Iau si eu unul care mi s-a parut (chiar cititorule, tu ce criteriu ai cand ai de facut o astfel de alegere? sunt curios!) ca arata a subiectul 1 sau 100 (de parca as fi putut stii vreodata). Ma asez in prima banca, fara sa observ ca acolo isi lasasera, cei care au dat pana atunci proba, atat subiectele, cat si ciornele. Dupa doua-trei minute, una dintre ele, admirandu-mi inevitabil coafura irefutabil perfecta, observa ca stau la acea banca si ma intreaba de ce stau acolo. Eu, fara sa-mi fi dat seama ca asta era banca cu subiecte si ciorne, ma ridic elegant, leganandu-mi coada intr-o miscare senzuala ce le-a facut pe cele doua sa susioteasca (Bai, asta-i prost pamant!) si ma pun chiar in fata lor, in prima banca. Bineinteles, am inceput sa lucrez la varianta 54, pe care avusesem nenorocul si neghinionul sa o trag. "O definitie posibila a Romanului" de Pia Branzeu. Cand am vazut numele, nu m-am putut abtine sa nu ma gandesc ca o sa rad cand va trebui sa-l pronunt. Zis si facut, dupa aproximativ 15 minute sunt obligat de doamne sa imi prezint discursul. Apucasem sa rezolv doar 2.5/3 din subiecte si sa scriu. (toata lumea stie ca eu daca nu scriu, nu pot vorbi oral) Am inceput cu numele Pia Branzeu, moment in care am bufnit in ras. (Ce infantil! Rusine!) Intre timp, in clasa intra un troll cu level mic la iq, imbracat in pantaloni scurti si in maieu. YES! Grozav men! Sunt putin socat si, la cat imi era de cald in costum, imi venea sa-l trosnesc. Nu-i nimic! S-a trosnit singur! Pentru ca era prost de-i curgea scuipat din gura, el neintelegand gravitatia cum functioneaza ea. Termin de vorbit si ma blochez pana acolo unde am scris. Ma uit la gaozarul ala in pantaloni scurti si le spun doamnelor ca am terminat. Ele se consulta si imi dau foicica magica 9| 9 | 9. Apoi m-am distrat cat a fost ascultat acel troll pentru ca asa era regula instantei, trebuia sa fim macar 3 in ea ca sa primim foicica. Nu are rost sa mai zic ce enormitati spunea ala incercand sa-l desluseasca pe Cartarescu si post-modernismul lui. Amuzant! Hilar! Parol! Iesind pe usa, dupa un "FOARTE MULTUMESC!!!" pe acelasi ton ca si salutul cel pe care il auzisera doamnele in final, mi-am dat cu mana prin par. Totul era perfect! Romana, proba orala, coafura rezista! Se pare ca Bacalaureatozaurus Trex se ferise de cometa ucigasa, doar mintea lui bolnava facand-o sa para atat de ingrozitoare, ea fiind o biata pietricica. Uitandu-se spre cer, Bacalaureatozaurus Trex vede semnele a ce va sa vina: inca doua pietricele, doua comete mari si un meteorit imens! Oare va scapa cu viata?

EPILOGUE

//Acestea fiind spuse si facute, m-am intors la party si, cu banii furati de dimineata, am facut cheta pentru un bidon de bere, ne-am adunat la Eugen acasa si l-am baut, jucand putin diablo si darkwatch. Apoi am venit acasa si am scris asta. Daca doriti sa aflati continuarea povestii, asteptati urmatorul episod. Cu respect, Bacalaureatozaurus Trex, porcul ninja si warrior-ul cu viitor nesigur! Sanatate!//