Colaps.

NU MAI POT!!!

Pur si simplu nu mai pot sa ma uit in jur! ...sau sa mai ascult imnurile acestui colt de galaxie. M-am saturat de toti pseudofericitii acestei lumi inchise in automorfisme inconstiente! Ha, v-am zis-o! Sa mergem acasa... Nu, serios acum, chiar m-am saturat! Poate traiesc eu intr-o zona care pur si simplu nu-mi permite sa am un orizont mai pozitiv. "57, Campia libertatii, Cartier deal, Barlad, Vaslui (Moldova), Romania, Europa, Pamant, Calea Lactee". Sa stie toti extraterestrii, chiar si cei aflati printre noi care se cred oameni, unde sa ma gasesca daca vor sa afle pe unde se reproduc oamenii, cum arata si ce gust au embrionii umani. Poate doar traiesc eu intr-un colt de atom de mucegai, sau intr-un fund de pahar cu otrava, otrava de aia dulce care te adoarme lent si fara sa stii iti fura pulsatiile inimii tale dornice de orice. Parca-as incerca sa ma tarasc in piatra pura, grea, dura, rea... Jocuri de cuvinte inutile. (Chiar am scris azi pentru incheierea mediei la engleza: calatoriile mentin talentul in viata, iar sedentarismul ucide orice ascensiune a spiritului. Dar sa nu ma opresc asupra acestui detaliu). Orice cuvant as inventa, n-ar fi de ajuns sa-mi descriu starea, pentru ca am ajuns la concluzia ca oricum am pierdut... M-am saturat si de pseudooptimisti care imi spun ca eu vad viata numai in negru. Nu, in mama ma-sii de lighioana de viata! Sunt si eu fericit si optimist si prost si tot ce vreti. Ma amagesc si eu, doar sunt om si omul se hraneste cu vise, cu sperante, cu viitor. (Ce obtii daca-i iei omului perspectiva spre viitor? Un fel de masa de materie dezorganizata care se misca sacadat si lent, realizand ca utilitatea sa pe aici e relativa.) Nu e vina mea ca nu-mi mai gasesc optimismul prin fiinta, ca l-am pierdut fara sa stiu. E mediul asta tampit de vina. Conditiile si ghinionul, toate in discordanta cu ceea ce mi-as fi dorit eu de la viata. Stiu ca si tu gandesti asa, dar ti-e teama sa-ti spui ca asta-i mai adevarat decat un zambet scuipat printre dinti, doua-trei remarci prietenoase si un minut de ras. Ca sa nu mai zic de dragoste, pe care ti se pare ca o simti, care te segmenteaza in farame usor de asimilat si inlatura partea inteligenta din tine, ramanand practic mai prost, mai vulnerabil, mai slab, dar, cum sa nu, mai fericit si cu cativa hormoni eliberati in sange care te gadila intr-un mod placut... Normal ca nu-i asa, dar asta-i tot coltul meu de lume, asta-i ce vad, asta-i ce ma inunda involuntar. Va urasc, fraierilor! Va urasc, fatarnicilor! Va urasc, fudulilor! Va urasc, va blestem!

Next. 10. Atat am luat la atestat. 10. Atatea minute mi-a luat sa-l fac. 9. Atata au luat alti colegi la atestat. 9. Atatea saptamani s-au chinuit. FAIL! Mai zi ceva! Sistem... Sistem de evaluare si sistem de invatamant. Puteti citi la mai multi colegi, toti impartasim aceeasi parere, a fost o porcarie de examen. Nedrept, partial, fugitiv, plin de nesimtire. Nu mai comentez mai mult, NU MAI POT!!!

Ooo, salut! Tocmai mi-a strigat o tigara din pachet. Salut, fuma-te-ar tata! Sa mergem mai departe cu acest post la care imi doresc din tot sufletul sa primesc numai "plictisitor". Chiar e. E aproape la fel de plictisitor ca un om care sta pe invisible si se uita la statusurile celorlalti ca la o telenovela, eventual mai scrie si-ntr-un fel de jurnal despre asta. Si multe alte activitati de genu "daca nu poti, foloseste covorul". Eu n-as vrea sa am de-a face cu mine, pe bune. Nu-s prea tolerant. Deja nu mai am coerenta, deja nu mai dorinte sociale. Vreau doar un petic de cer, sa ma lasati sa mor liber. Nervii astia.

Am dat si peste neomodernism si peste mai multe lucruri care-mi plac. Variantele zac pe birou exact ca si acum o luna, nemiscate. Le-as lua, impreuna cu majoritatea oamenilor, i-as transforma in format electronic si i-as scrie intr-un fisier notepad (ca atata merita) pe toti, apoi le-as da delete cu pofta. CTRL+A BACKSPACE! Fain.

Asa, despre colaps vroiam sa vorbesc. Mi-am amintit!

Dar nu mai am chef, o las pe alta data! pa.