Zambind in noapte...

Zambesc! (Normal ca zambesc, altfel nu s-ar mai numi astfel acest text.) Sunt fericit! E sase dimineata, e mult negru, e un scaun moale, e o muzica buna dupa un film bun cu un om bun. Nu mi-e somn, mi-a trecut dupa doua tigari si cateva replici melancolice si in acelasi timp foarte motivante din punct de vedere spiritual. Sa mai fi fost si vreo cateva grame de ras frumoase foc. Sa mai fi fost vreo cateva axiome ideologice enuntate in constiinta mea. A mea, pentru ca tot eu sunt, n-am pierit. A trecut ceva vreme, credeam ca n-o sa mai pot scrie. Eram convins ca acest simplu gest nu mai conteaza in lumea noastra dominata de unele principii pe care logica mea nu le poate pricepe si insamanta in modul meu de a vedea lumea. Acum e o noapte calma si ninge undeva intre vis si realitate, undeva intre un stadion si o garnizoana, undeva intre doi plopi fara frunze, undeva in afara unui geam. Poate o sa va zic eu candva ce-am mai facut in tot acest timp de cand n-am mai vorbit cu voi, insa acum vreau doar sa ma bucur. Vreau sa va bucurati si voi impreuna cu mine. Nu am niciun motiv coerent, dar ce-mi trebuie? Ce ne trebuie? Sincer, un zambet nu costa nimic, nici macar cat o firmitura de paine. Nici fara aceasta expresie faciala, expulzata din inima noastra pentru a face legatura intre doua planuri ce ne definesc, nici fara o farama de paine, noi nu putem exista. Taria unui zambet profund ti-o pot oferi ceilalti, insa nu trebuie sa le permiti sa ti-o poata lua. Iti dai seama asta destul de greu, pentru ca cele mai evidente lucruri din viata sunt greu de observat atunci cand esti aruncat intr-o realitate confuza, cu o infinitate de variabile pe o scala ce depaseste cu mult latimea unui zambet si cu nedefinit de mult logica unui om normal ce-si doreste sa zambeasca din suflet. Zambesc si chiar am chef sa ma traiesc, sa va traiesc si sa reincerc sentimente ce le credeam adormite pe vecie intr-un colt negru al sufletului meu. Am chef sa reinvat sa va mai necajesc cu bucati din mintea mea transpuse in cuvinte... Unora le era dor, unora nu le pasa. De multi mi-e dor si mie si de multi nu-mi mai pasa. Ma reintorc aici in degeratul vocabular spre a-i adauga un cuvant ce-i mult prea mult lipsea. Ma intorc zambind intr-o iarna, la fel cum am venit si prima data. Cum altfel mi-ar mai degera cuvintele? Am o noua idee fixa si o sa ma infing cu ai mei colti in ea pentru ca e foarte gustoasa si sanatoasa pentru viata oricui...

Am chef sa zdrobesc toate craniile goale care imi stau in cale fara pic de creier, fara pic de simtire, fara pic de demnitate. Zambind, o sa imi strecor degetele prin crapaturile voastre si o sa va smulg bucata cu bucata, atom cu atom. O sa va calc in picioarele mele zambitoare pana o sa va plangeti sufletul si o sa vi-l puneti la uscat pentru ca e prea mult imbibat in iremediabil regret. Nu o sa va mai iert si o sa va trag prin teapa zambetului meu sincer si satisfacut oridecateori o sa atentati asupra lui. Nu aveti acest drept! O sa va tai cu ascutimea colturilor lui si o sa va las cioburi de zambet in rani, sa va aminteasca si sa va usture oridecateori veti dori sa va primesc inapoi in ingaduinta mea. O sa va cos judecatile cu miscari naturale ale muschilor mei faciali pana o sa deveniti un petec de naivitate in hainele noului meu zambet ce va zburda linistit pe un camp verde sau poate va putrezi sub un copac indepartat de societate, neintrerupt de perturbatiile voastre macabre... Va fi de neclintit si razbunator! Asa ca va avertizez, nu incercati sa-mi schimbati starea de spirit. Pe voi, cei care mi-ati daruit acest adevar valoros si puterea de a imi dori atat de mult un nou inceput... pe voi va iubesc si va multumesc! Pe voi insa, cei ce mi-au patat sufletul cu atata manie, dispret si sufocare, cei ce mi-au calcat in picioare toata increderea si toate visele, cei ce s-au furisat cu masti pana in adancul trecutului meu... pe voi toti o sa va ingrop in indiferenta si o sa va distrug din viata mea. O sa-mi creez anticorpi pentru fiecare din voi si o sa va uit intr-un morman cleios de amintiri urate. Toate astea pentru ca zambetul acesta nocturn sa mi se propage in intreaga viata si in toate vietile prietenilor mei adevarati care merita. Zambiti si voi cu mine, prieteni! Sa fim o armata invincibila, o idee, un concept nebrazdat, un viitor mai bun!