Marunt...

Marunt...

Simte...

Tinem in propriile maini intreaga viata,
Dupa cum ne dam seama prea tarziu.
Nu e usoara, nici aproape inexistenta.
E chiar indeajuns de grea, incat, in final,
Scapand-o, obositi, ne stingem...

Simte...

Clipa formata din nimic si energie
Cum ramane scrijelita in nisipul ud
In care ai calcat si tu, si oricine
Care a simtit libertatea vreodata,
Scapand-o, fericit, in vant...

Simte...

Chiar si amintirea ranilor adanci
Pe care nimeni nu le-a inchis
Pentru tine, pentru ea sau pentru el
Devine, in ultima suflare de viata
Fericire, scapand-o in lacrimi...

Simte...

Tinerea de mana infantila de atunci
Si imbratisarea in iarba verde, tinerete
Agatata de coltul buzelor ei prezent
Chiar si acum in pofta de viata pe care,
Simtind-o, zambind, adormi..

Simte...

Mirosul fiecarui anotimp sau vis ce vine,
Rand pe rand, cu durerea si fericirea sa,
Si chipul fiecarui om pe care l-ai vazut
In fiecare sfarsit de ceas. Iar indoiala,
Pe care, scapand-o in gand, palid,

Te intrebi... traiesti?
Te intrebi... ai trait?
Te judeci... traiesti?
Te judeci... ai trait?

Simte...
Caci esti pe moarte.