Aripi de ceara

Din lacrima celor ce stau sa moara,
Inchisi in labirintul societatii,
Ai indraznit sa-ti faci aripi de ceara,
Si vrei sa furi faclia libertatii.

Trupuri de om si capete cu spume,
Coarnele-ascunse, ochii sticlind reci,
Respira greu si tropaie spre tine,
Cu masti ce-ascund doar negustori de vieti.

Satul de cumpatarea far' de bine,
Din haosul acesta-ai vrea sa pleci,
Spre soare-ai vrea sa te ascunzi de lume,
Dar soarele te tine jos pe veci.

Sa faci o ultima-ncercare e-n zadar,
Te-ai inaltat si-ncepi sa te topesti,
Incepi sa cazi prin aerul amar,
Te-astepta glia sa o inrosesti.

Nu poti zbura prea sus, iar zidu-i pan la nouri,
Cu ce folos ai indraznit sa speri?
Virtutea zace numai in tablouri,
Iar de vrei liber, te zdrobesti si pieri.