13 ianuarie 2009

Sa sparg gheata... - Despre visare si prostie... -

Draga cititorule, anuleaza-ti aceasta functie (sintax: /end reading;) daca ai ceva cu persoana mea, daca te plictisesc lungi insiruiri de idei fara o concluzie prea clara sau daca ai ceva mai bun de facut. Nu pierde vremea pe bloguri ca mine!

Acelea fiind spuse, sa purced in editarea primului meu post. Eu am foarte mult timp liber in viata mea, sau cel putin asa ma face sa cred modul meu inconstient si neglijent de a fi. Sunt multe probleme si multe visuri ce m-ar putea tine ocupat constant, totusi prefer sa nu ma ocup de nimic si sa-mi spun in gand: "Am timp si de astea... mai tarziu" sau "Dupa vacanta ma apuc..." si, desigur, "Hai ma, nu-i asa de greu sa te schimbi, CAND VA VENI VREMEA!". Ma trezesc cateodata ca stau pur si simplu intr-o stare inerta, din care nu pot iesi prea usor, chiar obsesiva (datorita unei melodii, sau a unui gand rebel din cap care imi da de furca binisor si ma face sa visez), care pur si simplu ma tintuieste de scaun. Aceasta stare m-a facut sa-mi fac blog... in speranta ca cineva va avea rabdarea de a ma asculta si chiar dorinta de a ma critica. Poate va este cunoscuta aceasta stare, usor confundabila cu lenea, dar parca dusa la un alt nivel mai metafizic. Daca nu, inseamna ca sunteti norocosi sa aveti un creier mai putin imaginativ si un stil de viata programat, constient ori inconstient, de voi sau de altii pentru voi. Sau poate ca nu, daca ma gandesc mai bine. Nu sunteti norocosi! As putea defini aceasta stare ca una de creatie (foarte depresiva ce-i drept pentru mine, pentru ca imi place sa compun lucruri "imperial doom fantastic"), in care contemplez la notiuni si alipesc idei, unele mai abstracte ca altele, stare in care mintea mea devine un fel de plansa pe care pot sa desenez orice imagine, stare in care mintea mea se comporta ca un portativ pe care pot scrie orice melodie, stare in care sufletul meu se rupe de realitatea asta si se refugiaza intr-un alter ego, mai calm si neafectat de undele ce ne bruiaza zi de zi. A! Asta imi aduce aminte de ceva ce am scris eu mai demult. Sper sa nu va plictisesc daca va arat:

"Imbratisezi, fie ca vrei, fie ca nu vrei, un ocean fara limite palpabile al gandurilor tuturor ce fara voie iti strapung existenta cu excrescente parca osoase ale ideilor in care ei cred cu atata determinare. Crezi vreo secunda ca ai putere? Crezi vreo secunda ca poti schimba ceva? Nu zic ca e imposibil, dar schimbarea pare ca poate fi adusa doar cu forta in timpurile noastre. Suntem mult prea bruiati de infinitatea de unde electromagnetice ce ne perturba linistea, transformandu-ne in produsi sintetici instabili, ce reactioneaza necontrolat. Reactii ce dau nastere parca unor arbori genealogici bolnavi si vestejiti, ale caror aschii nu pot sari prea departe de trunchiuri. Ceea ce ma sperie este accelerarea tuturor actiunilor umane si superficialitatea care se asterne paradoxal exact in miezul societatii actuale. Sa ne schimbam.. Sa ne schimbam atitudinea catre cei ce trebuie schimbati. Sa ne schimbam atitudinea catre cei ce vor sa ne schimbe in bine.. Sa ii schimbam pe cei care trebuie (asta are multe sensuri). Sa ne schimbam intre noi.. Sa ne schimbam naravurile.. Sa ne schimbam poate si blana.. Sa ne schimbam, pana nu este prea tarziu. Da! Recunosc! Suna naiv si infantil, si nu sunt nici primul si nici ultimul care spune aceste lucruri, fara a avea nici cea mai mica putere de executie(si asta are mai multe sensuri). Trist! Lumea noastra e un perpetuum mobile pe drumul spre autodistrugere... Trist dar adevarat! "

Pentru cei ce au avut rabdarea de a citi integral, sper sa fi inteles punctul meu de vedere si sa fi sadit macar o samanta de constientizare in constiinta voastra. Pentru ceilalti, ma bucur intr-un fel, deoarece nu-si pierd vremea. Ce am scris mai sus a fost o pierdere filosofica de timp, una din multele pe care le am in fiecare zi. Ea face trecerea la cel de-al doilea subiect propus in discutie - prostia umana. Oamenii nu-si schimba mentalitatile cand cineva le spune sa faca asta.. Asa functioneaza motorul mintii omului cu un iq sub medie si cu varsta de gandire 1/2 decat cea din buletin. Tendinta si trendul este de a contra orice speranta de schimbare si de a inneca orice influenta exterioara benefica in suc propriu (darama si plange -" O!, viata mea") . Ei, mai fa-le ceva daca poti! Voi sunteti de vina, voi care le umpleti buzunarele si care nu ne lasati sa ii interzicem subit, ca si cum i-ar fi inghitit gaurile negre ce ocupa spatiul lor intracranian. Voi! Suntem limitati cu totii ce-i drept, dar unii sunt mai limitati ca altii, iar vinovatul se pierde in vremuri apuse, cand a fost impartita inteligenta in lume. Nedrept este ca limitele celor mai limitati decat cei ca mine (ce doresc schimbare) limiteaza evolutia tuturor .

Revenind la starea de visare caracteristica oamenilor ca mine, ...e minunta! Starea de visare te face sa uiti de toate problemele si de toti inapoiatii mintali, de tensiune si de presiunea zilelor ce vor veni. Starea de visare te face sa simti ca traiesti viata, starea de visare e in fiecare din acele momente unice si in bucuria lucrurilor marunte... (o melodie preferata, o tigara noaptea tarziu si alta melodie preferata, o privire aruncata pe sub gene, o tampenie spusa de un prieten bun, alta melodie preferata, un ras de juma de ora de la o faza de trei secunde, adrenalina din sange, emotiile tuturor primelor dati si multe, multe altele) .

Omul este o fiinta visatoare (printre multe alte atribute). Daca simtiti ca va lipseste ceva din viata, incercati sa visati! Cu ochii deschisi, cu ochii inchisi, ganduri diabolice de cotropire a corporatiilor ce ne controleaza, ganduri de a fi membru al unei astfel de corporatii, ganduri de schimbare in bine, ganduri de schimbare in rau, mai negativist, mai pozitivist, mai pesimist, mai optimist... Visati! Acordati-va macar un scurt timp si partii din voi ce vrea sa creeze, ce vrea sa scape macar pentru putin intr-un alt spatiu in care nimeni si nimic nu-i poate incurca socotelile.

In concluzie, as dori sa spun ca probabil tenta optimista din finalul de mai sus este datorata unei stari de bine prin care trec momentan (cauzata tot de visare), care va trece mai devreme sau mai tarziu, lasand loc eului clasic, trist si ingrijorat, care va avea in vedere un punct de vedere mai pesimist si latura mai rece a vietii. Cat despre prosti, 'om trai si-'om vedea...

Pana data viitoare, ramaneti cu bine! Andrei C.

3 comentarii :

  1. "Lumea noastra e un perpetuum mobile pe drumul spre autodistrugere... Trist dar adevarat! " Corect din punctul meu de vedere. Imi place cum scrii, mai ales ca incluzi tonul visator in fiecare fraza. Uneori din pacate e prea visator si asta face ca nu toata lumea sa aiba rabdarea sa citeasca pana la capat. Fain blog. Astept noi postari :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere