Simturi...

Parfumul...

Miroase-a toamna calma, ruginie
Singuratatea e-n culori si-n vise
Caci se-nfirip-o urma candva vie
Pe forme fara fond si far-abscise

Pe limba mea in orice dimineata
Se impleteste gustul mortii lor
Caci frunzele dau nastere la ceata
Iar ceata-ascunde amintiri ce mor

Stau sparte-n mii de cioburi ascutite
Culoarea si speranta de-altadat'
Parfumul si durerea-s renascute
Din negre umbre care-n bezna zac

Rasare luna, soarele se frange
Odata cu parfumul amagirii
Apune orice zambet si se stinge
Lumina omenescului si-a firii...

Culoarea...

Trist, multicolor...
Norii-mi apar de nicaieri
Si dispar odata cu privirea spre altceva...
Se aduna in fata ochilor,
Din exterior spre interior ca un regret...
Imi toarna gri de matase,
Din interior spre exterior ca un suspin,
Fior ce macina mut
Amintirea picaturilor de ploaie calda...
La fel ca norii,
Nimic nu a ramas in mine decat un moment
In care ai disparut,
Trist, multicolor...

Textura...

Am ochii-nchisi si sufletul de zgura
Ca ale mele-amprente incordate
Si caut suprafete deochiate
In bezna grea gasesc franturi de luna

Si munti si vai s-abisuri imi rasar
In varf de deget si de suflet simt
Cum peste toate iar a nins cu timp
Si-n podul palmei soarele-i amar

Si uda, rece, calma si-un pic moale
Turtesc la poli iar zarea argintie
Ma plimb pe-o forma feminina, vie
Ce tremura si geme ca o floare.

Sunetul...

Poc, poc...
Ca sa nu fie poc, poc, poc...
Muhahahaha...
Diabolic, cretin.