Sos

Chemare

Negru pamant ce ne-ai dat viata fara merit,
Te-ai saturat de neamul meu netrebnic,
Te-ai saturat sa fie intuneric.

Erupi si versi iar focul tau cumplit,
Te-ai saturat sa te lasi biruit.


Negru pamant ce-nghiti trecut si viitor,
Te-ai saturat sa-ti moara-a tale flori,
Te-ai saturat de lacomie-n toate patru zari.

Nerabdator, aduni cadavre-n urma lor,
Te-ai saturat sa cerni minciuni prin ai tai pori.


Negru pamant ce ne atragi spre groapa,
Te-ai saturat sa fii ranit in piatra,
Te-ai saturat sa ti se taie plopi.

Ascunzi in tine, in carbune snobii orbi,
Te-ai saturat de nepasarea in galop.


Negru pamant ce stii tot cruntul adevar,
Te-ai saturat sa taci, sa fii mister,
Te-ai saturat sa-ti fure oasele de fier.

Le-atragi spre miezu-ti sufleul din cer,
Te-ai saturat de specii ce nu pier,

De diamante false ce imita
Carbunu-ti slefuit,
De sufletele care se ridica
La cer cu chip cioplit.

De demoni puri si luminosi,
De ingeri negri tuci,
De trandafiri cu spini taiosi,
Pe toti in tine-i duci.