Presentiment

Trag o draperie de nevinovatie peste toate pacatele mele,
Formata din fum si trecere de timp.
Presimt un sfarsit de ora sau poate de viata...
Adulmec o moarte lenta si dureroasa,
A noastra, a tuturor.

Ce inocenta? Ce imaturitate?
Observ cu durere in cotul destinului
Cum devenim din ce in ce mai mari,
La o varsta din ce in ce mai mica...

Preapocaliptic sentiment care-mi zambeste undeva in minte,
Format din ploaie acida si tacere.
Gandesc prea mult in contul tuturor de nepasare...
Gasesc prea multi egoisti in lumea asta,
A noastra, a tuturor.

Ce curaj? Ce responsabilitate?
Chiar si tu vezi printre gene
Cum devenim din ce in ce mai mici,
La o varsta din ce in ce mai mare...

Copilaria, copacii, cerul senin si petalele...
Toate o sa ajunga o amintire
Pentru niste oameni nenaturali,
Toti in costume de adamant,
Fara scapare, inseminati artificial,
Intr-o lume care nu mai are loc de dragoste
Nesimulata virtual...