Deznadajduire

Trece timpul peste blocuri, printre blocuri, pe sub blocuri
Si-o sa-ajungem intr-o clipa-n cimitire niste locuri.
Neinsemnati, ne rupem, suri, de pe scalpul sortii aspre,
Sau poate-i maretia lumii o iluzie-a mintii noastre.


Si ne gandim, inchisi in sine,
La tribunalul care tine
Inevitabilul proces
Al declaratiei de deces.


Si-apuci sa crezi ca ai de-ales,
Ce vrei sa faci, ce ai drept sens.
Dar omul spera prea naiv
Ca viata are un motiv.


Suntem doar posibilitati,
Capabile de judecati.
Si niciodata nu e sigur,
Decat ca-n fuga ta esti singur.


Si destinatia e absenta,
Iar teama mult prea aparenta.
Pioni sau zaruri, rar elanuri,
Calauziti de-un chin etern,
Ce bate undeva sub stern.