11 mai 2009

Paradox

Dumnezeu este peste tot si in orice. Omniprezent.

Insa...

Omul decide.
Omul face pacate.
Omul ucide.
Omul minte.
Omul ascunde.

A face o crima inseamna a te lepada de Dumnezeu. Totusi, Dumnezeu este in orice, deci este si in crima omului.

Dumnezeu este in decizie. Dumnezeu este in adevar. Adevarul este Dumnezeu. Caile sunt Dumnezeu si ale lui Dumnezeu.

Insa...

Omul alege sa creada sau nu.
Omul este nesigur.
Omul se minte.
Omul moare.
Omul se teme sau nu.
Omului ii pasa sau nu.
Omul este singurul care simte durerea.

A alege sa nu crezi inseamna de asemenea Dumnezeu pentru ca Dumnezeu este orice, chiar si alegerea asta. Astfel, Dumnezeu este in minciuna si nesiguranta. In greseala.
Dumnezeu este in libertatea si relativitatea omului. Dumnezeu este rautatea.

Astfel, putem spune ca...

Dumnezeu este in lepadarea de Dumnezeu.
Dumnezeu este in necredinta.
Dumnezeu sacadeaza mereu.
Dumnezeu este in lipsa lui Dumnezeu Dumnezeu.
Dumnezeu lipseste.
Dumnezeu este lipsa lui Dumnezeu.
Dumnezeu este viata, Dumnezeu ucide.
Dumnezeu nu moare. Dumnezeu nu traieste.
Dumnezeu nu cunoaste omul si inventeaza reguli absurde.
Dumnezeu este invechit si nedemonstrabil. Axiomatic.
Dumnezeu pedepseste pe cel pe care el insusi l-a lasat liber.

Deci...

Este omul doar o jucarie supusa unui BETA TESTING divin pentru amuzament?

Sau...

Dumnezeu este un joc ce ruleaza doar pe WindowsReligion 7.2.0, inventat doar pentru pasionatii genului afraid-of-living-alone-adventure RPG, incompatibil cu sistemele MacAtheistosh 6.6.6?

Aceasta-i intrebarea:
Oare a devenit atat de las Dumnezeu din cauza erorilor si paradoxurilor din jucaria numita om, incat ii e rusine sa se mai arate? Sau doar omul a devenit atat de dependent de notiunea asta eronata si paradoxala numita Dumnezeu, incat ii e rusine sa mai recunoasca aceasta iscosire a propriei sale minti?

Un singur lucru e sigur:
O gloata ce crede in ceva si are acele sentimente de adevar si forta colectiva, generate tocmai de credinta lor comuna, va fi mereu mai puternica decat o gloata dezorganizata.
Asta-i si cea mai mare slabiciune, si cel mai mare avantaj al conceptului de Dumnezeu si totodata certitudinea ca religia va exista mereu, cu toate cacaturile ei...

Pardon de expresie, dar mi-e ciuda, greata si simt o ura ce plange de inutilitate si din lipsa de putere. Hai sa vad daca ma calca autobuzu.

5 comentarii :

  1. Duminică mergem să ne mărturisim, să luăm canon pentru ca mai apoi după X² zile de post, să fim împărtăşiţi întru iertarea păcatelor !

    RăspundețiȘtergere
  2. o_cunostinta12 mai 2009, 03:51

    cred k acest video iti v-a raspunde la cateva intrebari
    http://www.youtube.com/watch?v=GOnYSAUmvuk&feature=related

    RăspundețiȘtergere
  3. Te calcă sau nu,ce mai contează,a crede în dumnezeu e la fel ca traversarea trecerii de pietoni,c-o fi roşu,c-o fi verde...c-oi fi daltonist...

    RăspundețiȘtergere
  4. Sper ca acest comentariu sa te faca sa te simti bine. Bun articol.

    RăspundețiȘtergere
  5. :))
    Dumnezeu este si e in toate astea, si tu esti Dumnezeu...paradoxal, poate ca nici nu conteaza de unde, cum si de ce a aparut aceasta constiinta, dar daca vrei poti sa-i dai un sens, o directie;
    as vrea sa te ajut mai mult cu ăst comentariu, dar din pacate/feicire nu-s mai dumnezeu ca tine :)

    RăspundețiȘtergere