As vrea sa vad ceva nou, sa gasesc o inovatie in adevaratul sens al cuvantului. O politica a sufletelor umane, de exemplu. Un sport al adevarului in care toti atletii sa nu aiba subiectivitate. O arta a valorilor ce unesc minti, care sa creeze un echilibru pe care sa-l poata simti orice om in propriile palme. O apreciere a inumanului din uman, un alfabet pentru cei ce n-aud chemarea progresului real. Un sistem de dezancordare si reacordare a frumosului comun. O dorinta spre evadarea din aceleasi tipare batatorite de oricine a ajuns in contact cu un calculator sau alte mijloace de afirmare. Visez in zadar... N-o sa fiu martor la niciuna dintre schimbarile dorite. N-a venit inca vremea. Acum e vremea omului prost. Asta-i concluzia pe care-o trag din intamplarile din jur. Prostia primeaza.
In loc sa se organizeze studii pentru a progresa, oglinzi spre un viitor spre care oamenii sa se poata orienta, se organizeaza studii despre cat de prost funtioneaza, pe diverse planuri, actuala umanitate. Statistici peste statistici, care mai de care mai infioratoare si mai uluitoare. Toate ma fac sa-mi dau seama pe ce lume exagerata traiesc. Toate ma fac sa-mi doresc sa nu ma mai uit, sa nu ma mai afund, sa nu mai ascult, sa nu-mi mai doresc oameni scosi in serie, inmatriculati si vaccinati cu un ser al indobitocirii. Asta-i boala veche la mine, mizantropia. Am zis de atatea ori ca nu o sa-mi mai bat gura aiurea. Ma mint. Antisocialul vrea lumina. Gerul asta dintre cuvintele ce mi s-aduna intre sinapse ma tot seaca sa le mai vars din cand in cand. Din nou, despre acelasi subiect... Din nou, d innou, di nnou, dinn ou, dinno u, di nn ou, d i n n o u...
U(: urgia)
M(: marii)
A(: ambiguitati)
N(: nedefinite)
M(: marii)
A(: ambiguitati)
N(: nedefinite)
...sau spuneti-i cum doriti.
Intre analfabeti si semianalfabeti care nu stiu sa foloseasca virgulele, ca sa nu mai zic de alte semne de punctuatie mai "complicate" si de pseudo-cultura de care se chinuie sa dea dovada, stand ore in sir pe "Gugle" sa caute o formulare care pana la urma tot dezastruoasa iese; intre idioti ce poarta masti de om bun si isi baga nasul unde nu le fierbe oala de fiecare data doar pentru a-si potoli o sete absurda, izvorata dintr-o mandrie pentru un chip de lut al propriei persoane in care cred doar ei, dupa ce l-au cioplit singuri in minciuna pura; intre minciuni si ascunzisuri ale unor oameni palizi si lacomi prin egocentrism, minciuni care se aplica in orice domeniu ai incerca sa cauti un fir epic al adevarului si minciuni care nu te lasa sa cunosti decat ce se vrea a fi cunoscut de catre cei ca noi, muritorii de rand; intre suflete ce plang sincer, neintegrate in fragilele lor vise; intre mascarici ce rad si stiu doar sa judece pe altii intr-un mod mult prea meschin; intre gunoaie de oameni si gunoaie de oameni; intre natura murind si tehnologia in ascensiune exponentiala; intre natalitatea rapusa de lene si mortalitatea chicotind la prostia si usurinta cu care oamenii renunta la viata; intre tunete si fulgere de pasiune; intre modernul si clasicul ce se acuza reciproc; intre trecut si viitor; intre sunetele clare si curate ale sigurantei si sinceritatii si zgomotele scartaielii celor ce n-au invatat sa foloseasca inca bucatile de creta ale ratiunii pe tabla destinului; intre realul si fictionalul ce se devalorizeaza reciproc; intre cazermate de cenzura si ghiulele de nesimtire; intre fibrele fragile ale dragostei si tepii razbunarii; intre serpi si meri; intre gropile din drumul pe care suntem obligati sa-l urmam si reasfaltarile superficiale ale conducatorilor care s-au ales cu mana noastra; intre picaturile de ploaie ce ne aduc cerul pe piele si ne evapora duhoarea caracteristica si gazele evacuate din lene direct de cerebelul savant al unor minti luminate; intre fiare, demoni, intuneric si apus; intre lumina, vise, credinta si rasarit; intre miezul naiv al copilariei si coaja uscata a batranetii; intre pumni grei si mangaieri balbaite; intre cuvinte nerostite si stari neimpartasite; intre tentatii si probleme; intre timp si spatiu; intre superficialitatea egoismului unora si scutul sacrificiului unui prieten... intre toate astea stam noi, oamenii. Intre toate astea ne e dat sa traim. Intre toate astea murim. Toate astea ne ucid. Pentru toate astea am fi in stare sa ucidem...
Suntem noi: cersetorii de sanse, doritorii de fericire, cautatorii de adevar, creatorii si distrugatorii lumilor si valorilor, calatorii eterni, "suflete de lumina, opaite-n amurg, soapte purtate de ape, neguri ce se scurg..."(Ashaena - Blajinii)...
Nu ne alegem singuri nici nasterea, nici moartea. Nici chipul si nici vocea. Nici mama si nici tatal. Nici numele, nici casa. Nici patria, nici hotarul. Suntem partial predefiniti. Singurele alegeri ce ne apartin ne definesc fiinta si calea pe care mergem. Fie ca e da, fie ca e nu, zero sau unu, stanga sau dreapta, gresita sau corecta... Alegerea e singurul pas spre orice fel de progres. Alegerea este, mai pe scurt, ceea ce ne face u.m.a.n.i.... U mani, um ani, uma ni, uman i, um a ni, u ma ni, um an i, u m a n i....
