Gandurile unui tata...< I >

"Cate sunt de spus! Cate ganduri imi dau navala in minte! Cate sentimente imi rascolesc inima si ce greu este sa le astern...
Traim cu mintea si cu inima, fiecare cu rostul ei, cu limitele pe care Dumnezeu si noi insine cautam sa le intelegem si sa le urmam. Suntem ceea ce stim, dar rareori stim ceea ce suntem. Facem ce stim, spunem ce stim, cand normal ar fi sa stim ce facem si sa stim ce spunem. Ne conduce ori mintea, ori inima, cand firesc ar fi sa ne conduca mintea impreuna cu inima. Cred ca si de aici ni se trag noua, oamenilor, multe necazuri - deceptii, ura, egoism, ambitie, mandrie, invidie, razbunare etc. - care ne pot marca toata viata, daca nu stim de unde si mai ales de ce vin. Nu traim in trecut si viitorul este doar in sperantele si dorintele noastre. Prezentul, prin faptele si gandurile noastre, defineste si justifica trecutul facandu-ne sa speram la un viitor mai bun decat prezentul.
Te rog frumos sa te straduiesti cat poti sa inveti, sa acumulezi bogatii spirituale! Lasa "inspiratiile", ca miros mult mai urat ca "transpiratiile", asa ca munceste singur, caci sudoarea muncii proprii aduce doar roade coapte. Ai inceput sa iti zidesti spatiul tau in viata. Pune truda si suflet ca sa nu il distruga nimeni si nimic, cinstea si adevarul sa fie temelia lui. Fii tu insuti, pespecta-te pe tine -in curatenie, in vesminte, in sanatate si credinta- cere sa fi respectat de cei din jurul tau pe care la randul tau ii respecti. Respecta munca si truda celor care o fac pentru tine. Acest respect si a-ti face tu munca, afla de la un chiag de jumatate de secol, sunt fapte ce vindeva un parinte si ii insenineaza crunta singuratate. Jur!!
Acum esti inca intr-un invelis protector, in lumea ta virtuala, fara sa te gandesti prea mult la viitor. Faci ce stii. Eu sunt mereu langa tine, chiar daca, de multe ori, nu ma vezi, nu ma asculti, caci iti pare ca nu-mi gasesti utilitatea. Imbatranesc! Vreau doar sa prind ziua in care incepi sa stii ce faci!"

Aceste-s cuvintele unui tata bolnav, singur, imbatranit, dar ramas cu sufletul la fel de tanar si dornic de evolutie ca si un copil. De asta, nici nu simt atat de mult diferenta intre generatii, la fel cum nici el nu o simte. M-a invatat multe, m-a ajutat si m-a ascultat intotdeauna. Am crescut bine si n-as vrea sa-i reprosez nimic. Poate doar mie sa-mi reprosez ca nu l-am ascultat la fel de mult. Sunt aschia ce pare ca a sarit departe de trunchi, dar de departe de trunchi radacinile tot imi ajung la el. Fie ca il cunosti, fie ca nu, poti stii dinainte ca tatal meu te poate face sa zambesti, te asculta si te ajuta cum poate; caci aceste caracteristici le am si eu, din inima ardealului.
Traiasca omul al carui nume l-am primit spre a-l duce mai departe in veacuri! Iata si melodii care ii plac lui (voi face update, din cand in cand):