Vis

Inchid adevarul lumesc intre pleoape,
Retina-i carbune ce arde in doliu,
Materia mea este singuratate,
Atomii se pierd intre vis si orgoliu.

Ma ridic inspre pori de eter si de heliu,
Caci sufletu-n trup nu-mi incape,
Sageata-ntre stele sa-mi caute telul,
Suflarea de viata m'-se pierde in noapte.

Decadele urla-n petale perene
De flori ce pe-aceste pustiuri nu cresc,
Petalele tac in decade eterne,
Risipind intru pururi un intreg univers.

Cad mastile albe ce pururi zambesc
Din ceruri de noapte brazdate cu vene,
Si zambete urca spre negrul firesc,
Cersind o farama uitata de vreme.

Mi-e sufletul negru mai mult decat umbra-mi,
Urmand, fara simturi, un destin derutat,
Mi-e trupul mai greu decat toata osanda
Si cad dinspre stele spre Nilul curat.

Cometa de vanturi uscate, uitat,
Lovesc apa rece si sfaram oglinda,
De-avantul nebun ce din nori m-a purtat
Spre-Anubis sa-mi scrie porunca.