...altfel de ura...

Tatalui meu

2011-12-19T23:42:00.001-08:00

Odihneste-te in pace, iubitul meu tata! Durerea ti s-a terminat lin si ingrozitor de trist, ochii calzi ti s-au inchis in cea mai grea tacere, mainile s-au prabusit sfarsite si inclestate la pieptu-ti plin de iubire si de cuvinte nerostite, in fata unei boli de care toti suntem vinovati cu sau fara voia noastra... singuratatea. Toti cei care te cunosc stiu ca ai fost un om bun, iubitor, amuzant, inteligent si corect, indiferent de pacatele tale lumesti. O sa imi amintesc cu placere toate momentele noastre, zambetul tau, profunzimea ta demna si incapabila sa judece oamenii si, nu in ultimul rand, capacitatea ta de a indura nebunia lumii cu smerenie si serenitate. Imi cer iertare si te iert pentru tot ce-a fost, pentru tot ce n-a fost si pentru tot ce-ai fi vrut sa fie. Iarta-mi lacrimile si slabiciunea, iarta-mi furia neagra si neputinta, iarta-mi viata stearsa si dezamagirea pe care ti-am provocat-o pana acum. O sa te port mereu in inima, in cuget, in purtare, in ganduri si-n cuvinte. Stima mea cea mai sacra ti-o dedic, un ultim sarut impotmolit in durere trimit spre buzele-ti adormite si o calda imbratisare indrept spre sufletul tau pierdut intre stele. Ne vom regasi, parinte drag, in zari nepatrunse, cu lectia vietii asteia invatata, razand si plangand de dorul anilor pustii si de fericirea regasirii tarzii. Totul o sa fie un vis lasat in urma, in dimineata altui destin. Te-am iubit si-o sa te iubesc pana la sfarsitul zilelor, desi, sigur n-am aratat-o destul, bizuindu-ma mereu pe zilele ce vor urma. Insa, iata, pe 15 decembrie 2011, la ora 12:55, zilele tale s-au sfarsit in cel mai inuman si nedrept mod, intr-o masina, fara familie langa tine, in drum spre locurile natale, speriat si incapabil de a vorbi, insa treaz si zbatandu-te in coma, cu o hartie de externare din spital care te vedea fara nicio sansa de salvare. Am vrut sa te aducem acolo unde ai crescut, sa nu te stingi intre straini. Cu greutate am reusit asta si acum te odihnesti in locul in care nu demult, glumind, ai spus ca ai vrea sa fii ingropat. Rani raman deschise pe veci, asteptand mangaierea ta din alte lumi. Iti promit cinste si loialitate fata de visele tale neimplinite. Iti promit forta de a continua viata mea cu zambete sincere pe chip si cu durerea asta ascunsa cat mai adanc in mine. Oricum, cuvintele sunt prea sterpe sa contureze chinul si dorul apasator, dorintele sau promisiunile. Simte-mi inima si spiritul cum te plang si te inteleg, cum te mangaie si te alina, cum te ingroapa adanc in ele spre a te slavi in toate zilele. Ramas bun tata, bun ca sufletul tau furat pe nedrept de timp!

Embrace the Darkness

2011-11-19T05:59:00.000-08:00

In the late night, I realised...

That light I felt piercing my pores

Was the reflexion

Of the sun,

The clear moon's mercy on small souls...

The dark was kind, I came to feel

The sweet embrace of painless dreams.

And there I was,

Between the stars,

My soul was free, it seemed...

Then, in the dark, this stranger came,

With deep, dark eyes, forever pure.

Then, there she was,

Between my arms,

Her heart, my only cure...

And in the dark, our shadows met

To fill eachother's shilouette.

So hard the grip,

So tight the fit,

A passion almost full of guilt...

The dark late hours, full of lust,

Were blending slowly, soaring fast.

My frenzied breath,

Her blazing groan,

Were sliding to eachother's chest.

This dark tranquility we felt,

As soon as we would start to melt.

My shoulder and

Her hair would mend,

We'd fell asleep forever weld

'Cause in the dark, we found our rest -

Two particles of universe.

Called by the movement

Of the stars

That gave us this... one chance...

Deznadajduire

2011-09-29T11:34:00.000-07:00

Trece timpul peste blocuri, printre blocuri, pe sub blocuri
Si-o sa-ajungem intr-o clipa-n cimitire niste locuri.
Neinsemnati, ne rupem, suri, de pe scalpul sortii aspre,
Sau poate-i maretia lumii o iluzie-a mintii noastre.

Si ne gandim, inchisi in sine,
La tribunalul care tine
Inevitabilul proces
Al declaratiei de deces.

Si-apuci sa crezi ca ai de-ales,
Ce vrei sa faci, ce ai drept sens.
Dar omul spera prea naiv
Ca viata are un motiv.

Suntem doar posibilitati,
Capabile de judecati.
Si niciodata nu e sigur,
Decat ca-n fuga ta esti singur.

Si destinatia e absenta,
Iar teama mult prea aparenta.
Pioni sau zaruri, rar elanuri,
Calauziti de-un chin etern,
Ce bate undeva sub stern.

Visions

2010-09-27T12:22:00.000-07:00

Who are we? What is our purpose? We do not know, and that is what kills us. We are dying to die. But in our wake, we leave unrepairable tumors in the time-space continuum. We're breeding wastelands in apathy, consumed in flames of delirium... The devastation we produce eradicates the rare falling fragments of infinity that seldom mark the answer to our deepest questions. In fright and in fury, we amass the growing shadows in our lucidity, creating an omen of reincarnation for our fallen marionettes. We are the remnants that thirst for vengeance in the void of our amber tears...

The sweet tears of our love-thorn rhapsody form the oath, the symbol of our sleepless promise to die in sanity, like scars on the surface of the old stream of black veils concealing the absolute... Where shadows dance in the romance of our dreams, in our restless oblivion, our shroud of frost, here we are alone in the sunset of the ages. The twilight of our nocturnal emissions is a silent enigma, a dying wish of an unseen miracle, an alternative to our regret for the too deep and complex destiny that we play a role in. As we feel our forgotten hopes take their last goodbye, we seal the slot of our third eye...

Don't look too far for judgement, because you'll always find it in the moonlight. The night-sky, in which we always hunt the future, holds only the punishment of the long forgotten. No reason to panic, as the underworld has no barriers and today is a fine day to exit this putrid light that binds us. We leave no trace, as we find our outsides inside our pressure, at the last moment of our final countdown. But even death, even the brightest sunshine, is just a temporary peace of harmonic balance, as we get closer to the place where no one hears us, like in a childhood dream, falling towards the ground at two thousand meters per second like the momentum of a natural disaster. Our life force, our electric spiritual violence forever taken away, forever muted...

And I just lust, the sweetest suffering, as they die, the angels and all beloved of mankind, sentenced to an eternity of hope under a thin, transparent, suicidal veil. The radiance shines far away in the cries of the wind, as we ascend towards the kingdom with no name, where what is ours is forever theirs to drown in. We'll be some of the few that found the inner silence in this cruel world and yet beyond destiny, riding the horses of faith on the crests of human limitation, hidden in the obscure like every weightless piece of time that makes us and unmakes us in our unholy war that we deny in our cozy rooms with ocean views... The ocean of social lies and nothingness, so shiny...

Our busy bodies serve the illusion of happiness, the masked taste of pleasure, the mechanical frenzy between gentle, untouched flowers and raging beasts of pray. All we have left is the natural flow, the wave, the path between us and the tyrant horizon, forever present, forever too far. But everything's still fine as we're healing subconsciously, like rebel monstrosities, human soul-weepers, carving our way to the so called top. Say your number and the ultimate machine will find and label you, among the endless list of lost souls looking for a purpose, letting the archangels in black wrap you in your fake, relative impressions, ready to be sold to the world...

Oh, the wait has been so long... So long since the last time we felt strong. In this other world we go back in the time when angels walked among us and no one ever left. When there were no departures, where there was no distance, nor' pain of loss. Death wearing white robes smiled in kind whispers that would never come, as we were not supposed to want or fear or dream of anything. We had. We simply had the gift of blindness. But this universe is just a forgotten verse by the great unknown artist. In our world, we live the abnormal effects of our points of view, outside everything, inside nothing. Subtle, mind destructing species that teach only adoration for none and the art of dying in vain. What a sight to behold! The cemetery of screams, the empire of comas, the heaven of the shapeless. As autumn falls, we loose control and emotional hypothermia kills our superficial trust and our fragile lies no longer cover our naked soul, shivering...

We are facing the walls of truth as the cannons of rivalry shoot malevolent cancer directly into the web that mends our souls. We see enemies where there are none and seek more where there are few. We are executing each other's essence in this race for false hierarchy and the world is left without a center, spinning in chaos. We'll end up just pale flowers in exile, hollow, craving insanity and forever wandering the paradox between "live and let live" and "survival of the fittest"... Humanity... The pale beauty of the past will hide under the iron mask of the future. The sky will only be seen between the bars of the prison called "present", an overwhelming nightmare. Rain will pour on the deserted world, when all is gone, forming the dark rivers of will that WILL take the unbelieving corpses to the infernal sun, to the final burn. Fields of faceless that submitted to self-destruction are cleaved by the claws of perdition that proudly point to endless solitude, to breathes forever black, forever chocking, forever empathic with the sorrow of the undying...

Anti-empatie

2010-06-28T15:24:00.000-07:00

Nu-mi pare rau ca nu am mai scris. Am fost ocupat cu distrugeri ale vietii mele. Trebuie sa recunosc ca aveam visele atata de pline de sperante incat mi-au destramat realitatea atunci cand au inceput sa se darame, tragand cu dintii de ultimul fir de speranta. E crunta, e violenta si stridenta, e amara si totodata dulce autodistrugerea... viata. Nu dau vina pe nimeni decat pe mine si nu incerc sa ma compar cu nimeni decat cu mine. Asta ca sa nu ma intelegeti gresit.

Am incercat sa privesc prin ochi albastrii, verzi, galbeni, rosii, negrii... pana si albi... Insa am ajuns ca un bumerang inapoi in punctul de vedere caprui. Cel nativ. Nimic nu se compara cu ceea ce ai din nastere, fie aparenta, forma, fond, gandire sau aspiratie... Tot ceea ce incerc sa spun e ca trebuie sa privesti prin ochii tai. Daca devii empatic si incepi sa te intrebi cum se simt altii, o sa te afunzi intr-un mare ocean de vid al carui fund magnetic te trage inspre neclintirea cugetului intr-un negru abis... te trage impreuna cu armura de aparenta bunatate si sfintenie in care crezi ca stralucesti ca un cavaler din vremuri inexistente.

Pai da... sunt anti-empatic.

Aha

2010-06-28T15:14:00.000-07:00

Cine naiba isi mai gaseste cuvintele? Cine naiba mai poate rosti ceea ce vrea sa rosteasca de frica, rusinea sau sila unor sentimente sau aparente ziduri ce se ridica dinspre altii? Eu unul nu, si mi-as dori sa mai pot. Speram ca evolutia sa insemne o deschidere, o... imbratisare a viziunilor pe care pana atunci n-am putut sa le accept. Ei bine nu, evolutia inseamna si o inchidere. Pana la stadiul de a te fragmenta intern, pierdut intre sentimente, unele pe care le-ai fi putut rosti candva si acum nu mai poti, iar altele pe care le poti rosti acum, desi altcandva nu puteai. E trist. Nu intr-un sens particular, ci intr-unul foarte general. Poate mai particular decat imi place sa admit.

Intrebarea mea e: de ce nu suntem niciodata multumiti? Mint. Intrebarea adevarata e: de ce ne mintim?

Va fi fost odata ce-as fi vrut sa fie...

2010-03-06T04:24:00.000-08:00

Am o constatare trista despre o comparatie cu alte vremuri ale acelorlasi locuri pe care le umblu de doua decenii, care intre timp isi reinventeaza altfel de personaje cu roluri mult mai controversate... Mi-e greu... da-s bucuros ca am doar haine negre sa pot sa fiu mereu in doliu pentru vremurile ce se duc, luand cu ele multe lucruri ce-mi placeau si pentru care merita sa traiesc candva. Voi fi in doliu pana cand ma voi stinge sau pana ce se va termina aceasta nebunie, pana ce va fi fost dus tot ce are sens pe lumea asta pentru mine. Comparandu-ma, cel de acum cu cel ce as fi vrut sa ajung sau cu cel ce-oi vrea sa fi fost, ma ingrop intr-o melancolie destul de solid construita de sensul vietii si oamenii de AZI (bine, normal ca nu toti, dar exista o majoritate, o gloata de neghiobi perversi, egoisti, indoctrinati in moda noua sau nu stiu cum naiba sa-i mai zic)...

Candva eram altfel. Candva eram un copil care se juca prin iarba cu palme mici si jucarii ieftine si care se bucura inocent de chipul copilariei sale, de chipul mamei si surorii lui, de jocuri si culori infantile si competitii copilaresti, de aerul curat, de fiecare rana ce ii trecea si, uneori, chiar de glumele si prezenta tatalui... Tata... N-aveam de gand sa ma schimb si juram sa nu ajung niciodata sa fac lucruri pe care le uram (si le urasc inca, paradoxal) si care ma faceau sa sufar, distrugandu-mi treptat coltul meu de lume, ochii mari si gura cascata cu care priveam la lucruri normale ca la ceva magic, pasiunea si dragostea pentru oameni si locuri, rasul sincer si fara remuscari, rezonante sau straturi intermediare de turbulenta ale maturitatii ce-aveam sa o dovedesc mai tarziu, fie c-am vrut, fie ca nu. Cu cat aflu mai mult, cu atat imi doresc sa stiu mai putin. Revenind, vreti sa stiti ce anume uram? Of, tata, tata... Oare de ce nu te-ai oprit niciodata? Oare de ce nu te opresti nici acum? ...de la tatal meu mi se trage toata ura... El a fost pata copilariei mele, dar, paradoxal, nu-l urasc pentru asta, pentru ca accept conditia pe care mi-a oferit-o. Nimeni nu e perfect. Totusi el m-a facut sa uraasc. Uram fumatul si tigarile (acum imi si aduc aminte prima mea tigara, la colt, cu prietenii - normal!!!!!!... tremuram de frica si stateam cu ochii in patru, tusind un fum care nu-mi provoca nicio placere, decat cea de a fi in randul lor, putin nesigur - mari prostovani eram, mai!), uram bautura si betivii (binenteles ca imi vine in cap si momentul cand m-am imbatat prima data... nu mi-a placut, am primit si o matura in cap de la bunica mea pe care am injurat-o si de care am fugit prin ograda de la tara vreo zece minute pana m-a prins... n-am stiut ce greseala mare am facut, ce drum mi-am deschis spre a ma distruge), uram vorbitul urat (imi aduc aminte cand am injurat prima data, n-a fost cu bunica, eram mai mic... ma facusem rosu de rusine si vroiam sa intru in pamant, sufletul meu tremura la deschiderea acestei prime porti spre imbogatirea negativa a vocabularului... prima data am injurat un baiat care avea probleme mintale pentru ca nu m-a ascultat si s-a catarat pe un camion de pe care a alunecat si a cazut rupandu-si mana), uram violenta (imi vine in minte prima incaierare si prima picatura de sange pe care am vazut-o, in acelasi tremurat de "prima data" a fiecarei greseli), uram minciuna (cu totii mintim mai mult sau mai putin, chiar daca nu recunostem... cu mare regret mi-aduc aminte cand minciuna mi-a intrat in sange si se pare ca a ramas acolo inca, uneori, spre a ma proteja sau cel putin asta cred), uram decadenta morala si psihica in ochii proprii si in ai celorlalti (am patit si astea, pe vrute, pe nevrute, mai mult sau mai putin din cauza celor mai inainte mentionate... trist). Aceasta ura avea sa ma bantuie... si m-a bantuit... pana acum cand, stingand tigara, injur ca n-am cu ce sa ma imbat ca sa ma pot minti ca nu-mi doresc sa schimb tot ce-am reusit sa fac cu viata mea pana acum sau ca nu-mi doresc un sfarsit violent si brusc al acestui gust amar... Roata vietii se invarte... sa nu uitati niciodata asta. Ca o miscare browninana ajungi sa faci exact ce urasti iar apoi te intrebi cum naiba ai putut face asta. Raspunsul e compus din simplul curs al vietii, conditia umana si, binenteles, destinul pe care-l imparti cu oameni care sunt la randul lor roti (unele defecte) in mecanismul vietii tale, iar tu intr-a lor...

Candva aveam ochiul perfect, neprihanit de murdaria cotidiana de azi. Candva puteam sa plang, sa-mi permit sa plang fara sa stiu ce inseamna a fi puternic. Azi lucrurile s-au schimbat. Imi vine sa plang dar sa plang pentru atata nepasare mi-ar dezintegra sufletul... Am crescut. Pas cu pas, moment cu moment, adevar cu adevar, dezarmare cu dezarmare, oroare cu oroare, ingrijorare cu ingrijorare, falsitate cu falsitate, pierdere cu pierdere, revelatie cu revelatie, dezamagire cu dezamagire, strop cu strop, fum cu fum... Oare sa zic ca regret? Oare regret? Au fost clipe dulci care s-au scurs pentru mine si pentru cei ce-au stat in jurul meu, clipe ce nimeni nu le-ar putea cumpara nici de la Dumnezeu insusi. Cel mai mult imi vine sa regret cand in jurul meu nu mai poposeste nimeni, dupa atatea strangeri de mana sau atatea zambete impartite. Unde sunteti? Nu sunt de piatra si imi este dor sa va amintiti de mine cum si eu va regasesc mereu in ganduri...

Poate m-am plictisit si poate v-am plictisit cu atata mizantropie si melancolie. Poate nu inteleg cum trebuie sa inteleg... Oi fi eu defect... Poate e din cauza perceptiei mele prea bolnave sau a voastre prea putin bolnave... Nu conteaza. Ideea e alta. Poate n-ar trebui sa urasc oamenii. Cineva mi-a zis azi sa gandesc pozitiv si sa accept ca lucrurile sunt mult peste conditia propriei tale existente, peste tine, peste tot ce cunosti tu, peste tot ce poti sa cunosti sau ce ai vrea sa cunosti vreodata. Nu am gandit niciodata asa. Eu mereu am vrut sa cred ca pot sa schimb ceea ce nu e corect, ceea ce nu e logic. Dar chiar nu pot. Nu am nicio putere mai mare de cateva cuvinte care cad perpendicular pe prea putine suflete si tangent pe majoritatea. Trebuie sa accept. Nu stiu cum, n-am facut asta pana acum... sa accept ceva ce nu-mi convine, ce nu inteleg. Trebuie sa adopt cultura indiferentei, cea pe care o atat de mult detest. In acelasi timp trebuie sa ma repar. Reparatiile costa timp si rabdarea e atat de scumpa in ziua de azi. E greu, dar probabil merita. Reparatiile constau in consolidari ale aspectelor care nu ma multumesc. Ma simt singur intr-o masa de oameni, uneori chiar intre prieteni. O sa ofer mai mult. Sunt egoist sub o piele impermeabila. Trebuie sa ma gandesc mai mult la cei care merita (chiar daca eu credeam ca am facut asta, cu siguranta nu am facut-o indeajuns de mult, de des, de profund... simt asta). Comunicarea este un proces continuu si dinamic in care suntem surprinsi fiecare, chiar daca nu vrem. Am preferat mereu calea tacerii, insa nu prea aduce satisfactii. Cel mai bine e sa torni tot ce e bun in tine, sa imparti cu ceilalti. Asa cel putin stii ca ai incercat. dar imi repet la nesfarsit... doar cu cei care merita.......................................................................................................................

Pentru ca

2010-01-25T17:40:00.000-08:00

noi nu existam...

Am mii... Aveti mii... Au mii... Exista o infinitate. Vin si pleaca in prea putin timp, iar unele dor extrem de mult cand dispar. Unele sunt rare, altele sunt mult prea monotone si banale. De unele ne bucuram foarte mult si vrem sa le inramam. Unele ne ofera speranta si o solutie de a merge inainte. Unele ne pun bete in roate si drept urmare le detestam si regretam. Toate sunt legate intre ele si intre noi, toate ne fac ceea ce suntem, ceea ce stim, ceea ce putem, ceea ce vrem, ceea ce traim. Noi suntem ele, caci carnea noastra e doar un suport pentru ele. Unii sunt prosti, la fel ca si ele. Unii revolutioneaza, la fel ca si ele. Daca nu v-ati dat seama, va spun eu... ideile. Suntem niste idioti. Suntem ceea ce gandim si exteriorizarea impecabila unui plan ideologic perfect. Suntem masca unei idei. Fatada. Zidul in spatele caruia ea se ascunde. Acoperisul sub care se adaposteste. Carcasa unei scantei spirituale. Coconul in care ideile se transforma in idealuri.

...fara idei.

Pacat ca uneori ele nu vin deloc. Important e sa-ti doresti. Altfel esti la fel de util ca un veceu si la fel de interesant ca un . E timp pentru toate, masurandu-ne inconstienta intr-un curaj naiv. Chiar daca traim in aceasta societate "evoluata", nebuna, ilogica si chiar prosteasca uneori, nu trebuie sa renuntam la gandurile noastre pe care nu ni le poate lua nimeni. E ultimul refugiu. E singurul mod de a incepe o schimbare.

"Concentrati in metropole, condusi de GPS,
Vom renunta la creier caci se pare ca gandim prea des,
Nu mai exista ghetouri am dat control-alt-del,
Avem sanse mari sa reusim sa fim toti la fel." - Parazitii.

Sa gandim cu grija...

"Minoritatile au drepturi, majoritatea nu.
E secolul restrictiilor, indiferent de ce crezi tu.
Globalizand informatii am ajuns sa cred ca sunt defect,
Oare de ce nu pot discrimina dupa aspect?
Libertatea e un concept total depasit
Avem onoarea de a fi monitorizati prin satelit." - Parazitii.

...sau nu ne vom alege cu nimic.

Zambind in noapte...

2010-01-19T20:09:00.000-08:00

Zambesc! (Normal ca zambesc, altfel nu s-ar mai numi astfel acest text.) Sunt fericit! E sase dimineata, e mult negru, e un scaun moale, e o muzica buna dupa un film bun cu un om bun. Nu mi-e somn, mi-a trecut dupa doua tigari si cateva replici melancolice si in acelasi timp foarte motivante din punct de vedere spiritual. Sa mai fi fost si vreo cateva grame de ras frumoase foc. Sa mai fi fost vreo cateva axiome ideologice enuntate in constiinta mea. A mea, pentru ca tot eu sunt, n-am pierit. A trecut ceva vreme, credeam ca n-o sa mai pot scrie. Eram convins ca acest simplu gest nu mai conteaza in lumea noastra dominata de unele principii pe care logica mea nu le poate pricepe si insamanta in modul meu de a vedea lumea. Acum e o noapte calma si ninge undeva intre vis si realitate, undeva intre un stadion si o garnizoana, undeva intre doi plopi fara frunze, undeva in afara unui geam. Poate o sa va zic eu candva ce-am mai facut in tot acest timp de cand n-am mai vorbit cu voi, insa acum vreau doar sa ma bucur. Vreau sa va bucurati si voi impreuna cu mine. Nu am niciun motiv coerent, dar ce-mi trebuie? Ce ne trebuie? Sincer, un zambet nu costa nimic, nici macar cat o firmitura de paine. Nici fara aceasta expresie faciala, expulzata din inima noastra pentru a face legatura intre doua planuri ce ne definesc, nici fara o farama de paine, noi nu putem exista. Taria unui zambet profund ti-o pot oferi ceilalti, insa nu trebuie sa le permiti sa ti-o poata lua. Iti dai seama asta destul de greu, pentru ca cele mai evidente lucruri din viata sunt greu de observat atunci cand esti aruncat intr-o realitate confuza, cu o infinitate de variabile pe o scala ce depaseste cu mult latimea unui zambet si cu nedefinit de mult logica unui om normal ce-si doreste sa zambeasca din suflet. Zambesc si chiar am chef sa ma traiesc, sa va traiesc si sa reincerc sentimente ce le credeam adormite pe vecie intr-un colt negru al sufletului meu. Am chef sa reinvat sa va mai necajesc cu bucati din mintea mea transpuse in cuvinte... Unora le era dor, unora nu le pasa. De multi mi-e dor si mie si de multi nu-mi mai pasa. Ma reintorc aici in degeratul vocabular spre a-i adauga un cuvant ce-i mult prea mult lipsea. Ma intorc zambind intr-o iarna, la fel cum am venit si prima data. Cum altfel mi-ar mai degera cuvintele? Am o noua idee fixa si o sa ma infing cu ai mei colti in ea pentru ca e foarte gustoasa si sanatoasa pentru viata oricui...

Am chef sa zdrobesc toate craniile goale care imi stau in cale fara pic de creier, fara pic de simtire, fara pic de demnitate. Zambind, o sa imi strecor degetele prin crapaturile voastre si o sa va smulg bucata cu bucata, atom cu atom. O sa va calc in picioarele mele zambitoare pana o sa va plangeti sufletul si o sa vi-l puneti la uscat pentru ca e prea mult imbibat in iremediabil regret. Nu o sa va mai iert si o sa va trag prin teapa zambetului meu sincer si satisfacut oridecateori o sa atentati asupra lui. Nu aveti acest drept! O sa va tai cu ascutimea colturilor lui si o sa va las cioburi de zambet in rani, sa va aminteasca si sa va usture oridecateori veti dori sa va primesc inapoi in ingaduinta mea. O sa va cos judecatile cu miscari naturale ale muschilor mei faciali pana o sa deveniti un petec de naivitate in hainele noului meu zambet ce va zburda linistit pe un camp verde sau poate va putrezi sub un copac indepartat de societate, neintrerupt de perturbatiile voastre macabre... Va fi de neclintit si razbunator! Asa ca va avertizez, nu incercati sa-mi schimbati starea de spirit. Pe voi, cei care mi-ati daruit acest adevar valoros si puterea de a imi dori atat de mult un nou inceput... pe voi va iubesc si va multumesc! Pe voi insa, cei ce mi-au patat sufletul cu atata manie, dispret si sufocare, cei ce mi-au calcat in picioare toata increderea si toate visele, cei ce s-au furisat cu masti pana in adancul trecutului meu... pe voi toti o sa va ingrop in indiferenta si o sa va distrug din viata mea. O sa-mi creez anticorpi pentru fiecare din voi si o sa va uit intr-un morman cleios de amintiri urate. Toate astea pentru ca zambetul acesta nocturn sa mi se propage in intreaga viata si in toate vietile prietenilor mei adevarati care merita. Zambiti si voi cu mine, prieteni! Sa fim o armata invincibila, o idee, un concept nebrazdat, un viitor mai bun!

Comeback(?)

2009-11-08T17:51:00.000-08:00

Is somebody missing my frostbitten words?

TRIXSTOCK - PORKFEST 6

2009-09-12T04:22:00.001-07:00

Din nou va delectam cu un nou eveniment marca P.W.C, C.O.A and TataTrix(tm)(r)

Aceleasi reguli, timpul e cam scurt. Poate veni oricine. Toata chestia are loc de la ora 8-8:30 in incinta cocinei mele personale fara limita prestabilita. Intrarea (ca de obicei) pe baza de alcool si daca doriti carne pentru ca vom face si un gratar in spiritul Porkfest. Va asteptam cu drag!

TRIXSTOCK 5 - FOR THE FALLEN

2009-07-06T05:04:00.000-07:00

PENTRU CUNOSCATORI.

Cronica disparitiei speciei "Bacalaureatozaurus Trex" - Ziua I

2009-06-22T06:27:00.000-07:00

PROLOGUE

//21 iunie. Pe sistemul pulano-hectoric "Draga jurnal, nu te-am cumparat niciodata dar te invoc cu puterea lui satan de la magazin, ca vreau sa scriu in tine cu sange si cu ceara!", doresc sa relatez si eu ceva. Sper macar amuzant sa fiu, ca ridicoli mai cunosc, trasi prin inel chiar. Dupa cum ziceam, 21 iunie. Ultima zi inainte de inceperea examenului falico-penisian. Incercare semi-esuata de a invata la matematica pana in zori de zi. Plimbare in zori cu un prieten. Ras. Coafura rezista! Dormit 5 ore si apoi o zi intreaga de sovaiala fara rost, chipurile invatand, studii pe sistemul "de-ai stii tu, tata!". Seara, doua beri pentru curaj, cu gandul ca imi vor ameliora eterna grija si o vor inveli intr-o anumita durere intr-o zona erogena. Alt prieten si discutii despre acelasi joc care ne obsedeaza de ani de zile. Fi-ti-ar Blizzardu' de vina! Coafura rezista! Bacalaureatozaurus Trex era acum in fata unei comete care urma sa loveasca o buna parte din specia lui, aproape lipsit de aparare, insa el zambea, culmea!!!//

THE SHIT

22 iunie. La multi ani! Sanatate! Voie buna si noroc la toti, numai mie nu, ca n-am nevoie! Is prea destept! Pute! De la mine o fi? YES.

Sila mare. Noapte dormita printre franturi. Junghiuri, ganduri, griji si idei care mai de care mai revolutionare, idioate si fara niciun sort de izbanda, cu exceptia celui de a ma tine pe mine treaz, inglobat intr-o celula de intrebari metafizice ("Ce-ar fi daca nu m-as duce?", "Ce daca nu il iau?", "Cat de mare o fi un ou mic?" s.a). La scurt timp, s-au semnalat urmari: ochii umflati, rosii si oboseala aia sfasietoare din zori de zi, dupa o noapte nedormita si frustranta, aproape umeda si cleioasa. Pe scurt, noaptea dinaintea primei zile de Bacalaureat, examenul ala, stiti voi, ala cu "b" mic. Flacara cometei se vedea din ce in ce mai mare. Desi putin deviata spre stanga, coafura rezista!

Mi-am pus ceasu la 7 fix, ca D!, auzisem de la un coleg ca incepe la 8. Ce-i drept, nici n-am avut bunavointa de a ma misca cu o zi inainte pana la listele afisate la liceu, ca D!, am colegi cu spirit de observatie si, in plus, sunt si gras si lenes. Marfa! M-am foit pana a rasarit soarele, neputand adormi decat vreo 3 ore, cu greu si cu scarba. M-am trezit la 6:30, din proprie initiativa. Omul fulger! Minunata renastere revigoranta! Nu puteam deschide ochii, asa ca am intrat in camera lu' tata si i-am zis sa faca o cafea fara apa! ("-Cum fara apa, mai? -Prajeste dracu' boabele alea si taci! Ma descurc eu!") Zis si facut. Iata-ma in fata oglinzii din baie, cu o fata luata din filmele cu efecte speciale nereusite. Laser frate, cand avea pojar. Aproape verde si cu ochii cat pumnu, purced in a-mi barbieri chipul aureolic. Termin si ma privesc in toata splendoarea, cu ochii putin mai infloriti. Grozav! Coafura rezista! "Arat minunat pentru ziua asta mare!", mi-am zis eu asa, privind cu zambet in forma de V in oglinda (desi ochii erau X X).

Schita 1.

(coafura)

/X) (X\

\ V /

\ \:>/ /

\cioc/

Ma intorc in camera curat lacrima si astept cafeaua cu sufletul la gura. Vai! Era sa uit! Ma strecurasem inainte sa ajung in baie, prin camera surorii mele (proaspat venita din Italia) si luasem, tiptil, cu o gratie specifica numai unui porc ninja cu copite cauciucate, ultima tigara din pachet. O splendoare, nu altceva! Eu, in chiloti, la 6:33, facand pe asasinu' pe o podea cu pachet, foarte zgomotoasa. Tre' sa ma laud! Mi-a reusit operatiunea. Bonusul pentru profesionalism, ramanere in anonimat si inducere in eroare: 3 ron, i-am gasit langa pachetul din care am sustras tigara mentionata mai sus. In plus, coafura a rezistat neclintita!

Intre timp, un timp cam cat mi-a luat mie sa scriu paragrafu asta, cafeaua a fost gata. Tata nu avea tigari si se uita oftand la mine, stiind ca nu pot sa beau cafica fara tigara. Vazandu-i amaraciunea, cu un gest magistral, am scos tigara minune din buzunar si i-am fluturat-o in fata ochilor, bucurandu-l subit si inaltator! Da! Era atat de mandru! I-o puteam citi in ochi. O fi fost de la faptul ca ma vedea imbracat in costum, o fi fost de la faptul ca nu sunt fiu risipitor si pastrez tigari pentru dimineti negre, o fi fost de la gandul ca o sa traga si el doua fumuri, o fi fost de la faptul ca inca imi rezista coafura, naiba stie! Insa zambetul lui mi-a dat putere. O putere indeajuns de mare incat sa deschid subiectele rezolvate la romana oral de pe desktop si sa ma uit fugitiv printre ele. Cometa era acum atat de aproape incat i se simtea caldura. Bacalaureatozaurus Trex se zbatea cu greutatea ultimelor pregatiri si in ochii lui umezi de tristete se intrezarea cum mingea de foc se abatea cu viteza amagitoare catre lumea lui. Sa fie acesta sfarsitul sau si a catorva semeni din aceeasi specie, mai slabi si mai putini rezistenti la foc? De asta trebuia sa ne facem dragoni ma, nu dinozauri cu soarta pecetluita din vremuri stravechi.

Ora 8:02. Tarziu. Pai ce-ai facut ma? Nu trebuia sa ajungi la 8 acolo? Nu asa era vorba? Aveam o scuza, insa! Invatasem! YES. Ne-am invoit, dupa un troc scurt, eu si cu tata, ca, pentru calatorie, sa-mi dea merinde jumatate de pachet de tigari Kent si un pachet intreg de servetele parfumate cu capsiuni. Zis si facut. Am coborat la magazinul din colt Stanga (asa se cheama) impreuna si mi-a fagaduit cele promise. Eram acum inzestrat cu tutun si asta era bine! Morala crestea intr-un minut cat la altii in zece! Mirobolant! Incep sa merg spre scoala, plin de incredere. Si merg eu ce merg cand, la cold la vraciu Nea Nelu' (cele mai bune si ieftine potiuni), ce sa vezi? Colega mea, Ana Maria, se grabea spre scoala. I-am propus sa intre in party cu mine si, dupa ce a dat accept, ne-am pornit in cautarea unui al treilea om pentru raid. Intamplarea face ca aveam pont, caci Paradex si cu mine eram vorbiti si sfatuiti sa ne intalnim la Onyx, la 8:20. Ana n-a putut sa se abtina in a-mi admira coafura in timp ce mergeam la locul de intalnire doar noi doi. Era inca in stare perfecta! Iata-ne ajunsi acolo si, in scurt timp, in formatie completa, caci Paradexul venea insotit de Alesia. Gud! Ne-am luat talpasita catre instanta "Colegiul Codreanu Barlad" si, prinzand liliacul de dimineata, am ajuns in scurt timp acolo, proaspeti si copti, zdraveni si durdulii, cu obrajii rosiatici si ochii mari. Aveam ganduri mari! (Si coafuri rezistente!)

//Observati, va rog, ca nu sunt prea intreg la minte! Sunt ba bacalaureatozaurus trex, ba nu-stiu-ce personaj dintr-un joc, ba porc ninja. Ei, si? N-a zis nimeni nimic cum ca as fi intreg. Cine stie, cunoaste. Daca vrei sa afli ce s-a intamplat cu una dintre aceste entitati, citeste in continuare.//

Avand clasa de warrior, m-am dus sa tanchez panoul pe care era afisata ordinea in care trebuia sa intram azi la examen. Mi-am luat apoi frendly-fire cand am vazut ca eram programati mult mai tarziu decat prevedea mintea colegului meu seara trecuta. Paradex mi-a dat chiar si doua-trei blesteme asa pentru obraz. Ne-am decis sa invitam si alti prieteni in party si sa farmam alta instanta. Paradex (clasa warlock) si-a folosit summon-mobile-ul pentru a invoca spiritele a doi baieti cu level mai mare: Cosmin si Alex. Pe realmul ala li se spunea neinfricatii. Alesia a plecat din party fiindca i se parea ei ca nu-stiu-eu-ce-sau-shit-nu-conteaza. I-am aratat cat de putin mi se falfaie coafura in ziua aceea si dupa aia i-a parut rau, dar n-am mai primit-o inapoi, cazand cu totii de comun acord. Ne-am dus cu party-ul la "Casa Armatei" unde am luat ceva experienta muzicala, intalnindu-ne cu cei doi mentionati (chiar un pic) mai sus. De asemenea a venit si prietena Paradexului, Oana. Umbla vorba prin targ ca ea semana cu Ioana D'Arc, atat in aparenta, cat si in esenta. Ramane de cercetat acest fapt misterios. Urmatorul sosit pentru instanta a fost Eugen, omul distractie. Cu el in party, nici moartea nu mai parea atat de depresiva. Primul chemat la cel dintai class change quest a fost Paradex, la ora 10:04. Cat am mai farmat noi doua-trei-patru melodii, acesta s-a intors victorios cu hartia magica pe care scria cu litere de aur 9 | 10 | 9.50. In uralele noastre, acesta a povestit cum se rezolva acel quest. Facandu-mi curaj si punandu-mi un Buff Al Stramosilor pe mine, m-am napustit in "The realm of Oral I" si de aici a inceput distractia. Desigur, daca n-ar fi fost coafura atat de rezistenta, n-as fi avut curaj sa infrunt acea instanta de unul singur.

Ora 10:37. Intru sfios pe usa, insa grabit, stiind ca acel Buff nu o sa ma tina prea mult. Voiniceste le adresez un "Buna ziua" celor doua vrajitoare care pazeau locul si hartia ravnita de mine. Acestea si-au vazut de treaba. Mai indraznet, crezand ca nu m-au auzit, rostesc mai tare "Buna ziua!!!!". Acestea isi continuara rutina, fara a ma baga nici de aceasta data in seama. Mai sa fie! M-am inrait si m-am apropiat de catedra vartos si spumegand: "BUNA ZIUA!!!!!!!!". Doamnele tresar putin si se uita la mine ca si cum ar fi avut ochelari dati pana pe varful nasului, insa n-aveau. Stiti voi privirea de batranica pseudo-atotstiitoare. Imi raspund intr-un final, cu voce sictirita: "Buna ziua." Ha! Le-am zis-o! Sa vezi ce le fac! Ma legitimez ca la politie, le spun ca ar fi trebuit sa dau pe la ora 3-4, dar ca pana atunci imi piere curajul. Ele ma aproba, invitandu-ma sa extrag un bilet, fi-r-ar biletu de vina! Iau si eu unul care mi s-a parut (chiar cititorule, tu ce criteriu ai cand ai de facut o astfel de alegere? sunt curios!) ca arata a subiectul 1 sau 100 (de parca as fi putut stii vreodata). Ma asez in prima banca, fara sa observ ca acolo isi lasasera, cei care au dat pana atunci proba, atat subiectele, cat si ciornele. Dupa doua-trei minute, una dintre ele, admirandu-mi inevitabil coafura irefutabil perfecta, observa ca stau la acea banca si ma intreaba de ce stau acolo. Eu, fara sa-mi fi dat seama ca asta era banca cu subiecte si ciorne, ma ridic elegant, leganandu-mi coada intr-o miscare senzuala ce le-a facut pe cele doua sa susioteasca (Bai, asta-i prost pamant!) si ma pun chiar in fata lor, in prima banca. Bineinteles, am inceput sa lucrez la varianta 54, pe care avusesem nenorocul si neghinionul sa o trag. "O definitie posibila a Romanului" de Pia Branzeu. Cand am vazut numele, nu m-am putut abtine sa nu ma gandesc ca o sa rad cand va trebui sa-l pronunt. Zis si facut, dupa aproximativ 15 minute sunt obligat de doamne sa imi prezint discursul. Apucasem sa rezolv doar 2.5/3 din subiecte si sa scriu. (toata lumea stie ca eu daca nu scriu, nu pot vorbi oral) Am inceput cu numele Pia Branzeu, moment in care am bufnit in ras. (Ce infantil! Rusine!) Intre timp, in clasa intra un troll cu level mic la iq, imbracat in pantaloni scurti si in maieu. YES! Grozav men! Sunt putin socat si, la cat imi era de cald in costum, imi venea sa-l trosnesc. Nu-i nimic! S-a trosnit singur! Pentru ca era prost de-i curgea scuipat din gura, el neintelegand gravitatia cum functioneaza ea. Termin de vorbit si ma blochez pana acolo unde am scris. Ma uit la gaozarul ala in pantaloni scurti si le spun doamnelor ca am terminat. Ele se consulta si imi dau foicica magica 9| 9 | 9. Apoi m-am distrat cat a fost ascultat acel troll pentru ca asa era regula instantei, trebuia sa fim macar 3 in ea ca sa primim foicica. Nu are rost sa mai zic ce enormitati spunea ala incercand sa-l desluseasca pe Cartarescu si post-modernismul lui. Amuzant! Hilar! Parol! Iesind pe usa, dupa un "FOARTE MULTUMESC!!!" pe acelasi ton ca si salutul cel pe care il auzisera doamnele in final, mi-am dat cu mana prin par. Totul era perfect! Romana, proba orala, coafura rezista! Se pare ca Bacalaureatozaurus Trex se ferise de cometa ucigasa, doar mintea lui bolnava facand-o sa para atat de ingrozitoare, ea fiind o biata pietricica. Uitandu-se spre cer, Bacalaureatozaurus Trex vede semnele a ce va sa vina: inca doua pietricele, doua comete mari si un meteorit imens! Oare va scapa cu viata?

EPILOGUE

//Acestea fiind spuse si facute, m-am intors la party si, cu banii furati de dimineata, am facut cheta pentru un bidon de bere, ne-am adunat la Eugen acasa si l-am baut, jucand putin diablo si darkwatch. Apoi am venit acasa si am scris asta. Daca doriti sa aflati continuarea povestii, asteptati urmatorul episod. Cu respect, Bacalaureatozaurus Trex, porcul ninja si warrior-ul cu viitor nesigur! Sanatate!//

Vis

2009-06-15T13:17:00.000-07:00

Inchid adevarul lumesc intre pleoape,
Retina-i carbune ce arde in doliu,
Materia mea este singuratate,
Atomii se pierd intre vis si orgoliu.

Ma ridic inspre pori de eter si de heliu,
Caci sufletu-n trup nu-mi incape,
Sageata-ntre stele sa-mi caute telul,
Suflarea de viata m'-se pierde in noapte.

Decadele urla-n petale perene
De flori ce pe-aceste pustiuri nu cresc,
Petalele tac in decade eterne,
Risipind intru pururi un intreg univers.

Cad mastile albe ce pururi zambesc
Din ceruri de noapte brazdate cu vene,
Si zambete urca spre negrul firesc,
Cersind o farama uitata de vreme.

Mi-e sufletul negru mai mult decat umbra-mi,
Urmand, fara simturi, un destin derutat,
Mi-e trupul mai greu decat toata osanda
Si cad dinspre stele spre Nilul curat.

Cometa de vanturi uscate, uitat,
Lovesc apa rece si sfaram oglinda,
De-avantul nebun ce din nori m-a purtat
Spre-Anubis sa-mi scrie porunca.

Mai bine.

2009-06-04T11:24:00.000-07:00

Mi-a impietrit coloana de cand stau pe scaunu asta. Cel putin asa ma simt. Insa nu ma deranjeaza, chiar deloc. Sunt relaxat. Ordine, curatenie, camera pare mult prea statica. Muzica e la un volum nesesizabil. Soarele si-a inchis standul de insolatii si s-a dus spre alte emisfere. In camera mea inunda o stare de moleseala si somnolenta. Zdrobitoare, as putea spune. Acum tot ce-mi doresc e sa scriu ce mai gandesc in ultima vreme.

Aproape-i gata tot, aproape-s om. Parca aud si la radio deznodamantul dezamagitor, intr-un fel. Parca-mi citesc in ziar discordanta dintre dorinta de a ramane pe meterezele mizantropiei si cotloanele vietii care ma duc inevitabil inainte, fortandu-ma sa ma schimb putin cate putin. Stati linistiti, tot eu raman, insa mai evoluez un pas, apoi inca unul, la fel cum facem toti pana nu ne mai recunoastem trecutul si ramanem uimiti cand ne vedem intr-o poza veche sau ne ascultam vocea pe o inregistrare invechita. ("ASTA-S EU?:O"). Nu ma schimb, miezul ramane acelasi copt de februarie. Mai intaresc insa cate un strat impermeabil de piele si sclerotica. N-am voie sa ma doara, n-am voie sa plang, n-am voie sa fiu slab. Despre mine, in continuare, aflati-mi descompunerea in factori primi... Nehotaratul si-a luat azi viata in dinti, alegand, din multe rele, raul cel mai bun. Nepasatorul s-a saturat sa nu mai spere si a plecat in vacanta acolo unde si-a dorit dintotdeauna (nu mi-a zis nici mie, asa ca n-am cum sa va spun). Golanul a plecat la culcare putin ingrijorat si rusinat. Obosise de atatea inutilitati faptuite. Indignatul s-a schimbat in multumit, vazandu-i pe astia mai negri cum renunta. Acum probabil, fiindca a avut si niste articole mai reusite, frustratul isi face griji ca ceea ce-o sa scrie n-o sa fie decat o pierdere de timp, atat pentru el, cat si pentru tine. Greu ii apasa gandul pe suflet, insa deschizandu-si inima, spera ca nu va da gres. Lenosul si-a dat demisia in urma celor relatate mai sus dar inca pandeste in coltul ochiului meu, gata oricand sa speculeze. Celelalte bucati se zbat si bat intre ele, undeva in neantul umanului meu. Nu pot dezlusi mai mult de atat.

Gasesc si bucati din altii ratacite prin mine asa ca iar m-a apucat un fel de dor de multe lucruri ce m-au construit, treptat, pana la acest nivel 19. E o voce ce-mi spurca limpezimea gandului cu amintiri. Oftez si-mi aprind o tigara. Ascult un blues vechi si bun. Ma uit in camera asta si-mi dau seama cate s-au intamplat pe aici. Asta e un punct de concentrare in plasa destinelor oamenilor din Barlad si nu numai. Zambesc, aproape spre ras. Tigara-i buna si siluetele inchipuite in jurul meu se joaca zdravan cu muschii mei faciali. La cat sunt de emotiv si la cat sunt de mare, daca fac un infarct nu ma poate cara tata pana la salvare. Am chef si de glume!

Clar, ma simt mai bine! Nu stiu de ce si pana cand, dar sper sa tina.

Bloody PS artwork

2009-06-04T11:08:00.000-07:00

Blood Summoning

Ma plictiseam azi... M-a chinuit talentu.

Soundscapes of sorrow

2009-06-03T12:28:00.000-07:00

Tot astazi, am realizat si coperta pentru compilatia SoS, ce urmeaza sa iasa in curand.

All copyright and trademark related rights on this label belongs to me and the SoS community. Any illegal and unauthorized use will be punished through law.
-astept pareri-

Pentru cei ce nu stiu despre acest proiect, puteti citi mai multe aici .

PORKFEST III

2009-06-03T12:23:00.000-07:00

Iata afisul facut tot de maestrul porcar (eu):

Mai multe informatii aici.

ATENTIE! Organizatorii au dreptul de a selecta participantii datorita numarului limitat de locuri disponibile in sediul P.W.C. Va multumim de intelegere!

Colaps.

2009-06-01T12:55:00.000-07:00

NU MAI POT!!!

Pur si simplu nu mai pot sa ma uit in jur! ...sau sa mai ascult imnurile acestui colt de galaxie. M-am saturat de toti pseudofericitii acestei lumi inchise in automorfisme inconstiente! Ha, v-am zis-o! Sa mergem acasa... Nu, serios acum, chiar m-am saturat! Poate traiesc eu intr-o zona care pur si simplu nu-mi permite sa am un orizont mai pozitiv. "57, Campia libertatii, Cartier deal, Barlad, Vaslui (Moldova), Romania, Europa, Pamant, Calea Lactee". Sa stie toti extraterestrii, chiar si cei aflati printre noi care se cred oameni, unde sa ma gasesca daca vor sa afle pe unde se reproduc oamenii, cum arata si ce gust au embrionii umani. Poate doar traiesc eu intr-un colt de atom de mucegai, sau intr-un fund de pahar cu otrava, otrava de aia dulce care te adoarme lent si fara sa stii iti fura pulsatiile inimii tale dornice de orice. Parca-as incerca sa ma tarasc in piatra pura, grea, dura, rea... Jocuri de cuvinte inutile. (Chiar am scris azi pentru incheierea mediei la engleza: calatoriile mentin talentul in viata, iar sedentarismul ucide orice ascensiune a spiritului. Dar sa nu ma opresc asupra acestui detaliu). Orice cuvant as inventa, n-ar fi de ajuns sa-mi descriu starea, pentru ca am ajuns la concluzia ca oricum am pierdut... M-am saturat si de pseudooptimisti care imi spun ca eu vad viata numai in negru. Nu, in mama ma-sii de lighioana de viata! Sunt si eu fericit si optimist si prost si tot ce vreti. Ma amagesc si eu, doar sunt om si omul se hraneste cu vise, cu sperante, cu viitor. (Ce obtii daca-i iei omului perspectiva spre viitor? Un fel de masa de materie dezorganizata care se misca sacadat si lent, realizand ca utilitatea sa pe aici e relativa.) Nu e vina mea ca nu-mi mai gasesc optimismul prin fiinta, ca l-am pierdut fara sa stiu. E mediul asta tampit de vina. Conditiile si ghinionul, toate in discordanta cu ceea ce mi-as fi dorit eu de la viata. Stiu ca si tu gandesti asa, dar ti-e teama sa-ti spui ca asta-i mai adevarat decat un zambet scuipat printre dinti, doua-trei remarci prietenoase si un minut de ras. Ca sa nu mai zic de dragoste, pe care ti se pare ca o simti, care te segmenteaza in farame usor de asimilat si inlatura partea inteligenta din tine, ramanand practic mai prost, mai vulnerabil, mai slab, dar, cum sa nu, mai fericit si cu cativa hormoni eliberati in sange care te gadila intr-un mod placut... Normal ca nu-i asa, dar asta-i tot coltul meu de lume, asta-i ce vad, asta-i ce ma inunda involuntar. Va urasc, fraierilor! Va urasc, fatarnicilor! Va urasc, fudulilor! Va urasc, va blestem!

Next. 10. Atat am luat la atestat. 10. Atatea minute mi-a luat sa-l fac. 9. Atata au luat alti colegi la atestat. 9. Atatea saptamani s-au chinuit. FAIL! Mai zi ceva! Sistem... Sistem de evaluare si sistem de invatamant. Puteti citi la mai multi colegi, toti impartasim aceeasi parere, a fost o porcarie de examen. Nedrept, partial, fugitiv, plin de nesimtire. Nu mai comentez mai mult, NU MAI POT!!!

Ooo, salut! Tocmai mi-a strigat o tigara din pachet. Salut, fuma-te-ar tata! Sa mergem mai departe cu acest post la care imi doresc din tot sufletul sa primesc numai "plictisitor". Chiar e. E aproape la fel de plictisitor ca un om care sta pe invisible si se uita la statusurile celorlalti ca la o telenovela, eventual mai scrie si-ntr-un fel de jurnal despre asta. Si multe alte activitati de genu "daca nu poti, foloseste covorul". Eu n-as vrea sa am de-a face cu mine, pe bune. Nu-s prea tolerant. Deja nu mai am coerenta, deja nu mai dorinte sociale. Vreau doar un petic de cer, sa ma lasati sa mor liber. Nervii astia.

Am dat si peste neomodernism si peste mai multe lucruri care-mi plac. Variantele zac pe birou exact ca si acum o luna, nemiscate. Le-as lua, impreuna cu majoritatea oamenilor, i-as transforma in format electronic si i-as scrie intr-un fisier notepad (ca atata merita) pe toti, apoi le-as da delete cu pofta. CTRL+A BACKSPACE! Fain.

Asa, despre colaps vroiam sa vorbesc. Mi-am amintit!

Dar nu mai am chef, o las pe alta data! pa.

U.M.A.N.

2009-05-14T03:46:00.000-07:00

Mi-e atat de greu sa am un subiect exact in minte despre care sa scriu. Lumea asta e prea fragmentata de tot felul de simpatici umani cu tot felul de idei umaniste simpatice. Ma cuprind tot felul de stari, care mai de care mai inumane, care mai de care mai putin simpatice. M-am plictisit de noi, m-am plictisit de paradoxuri. M-am plictisit de mine si de voi, de tine si de noi. De tot, detot, d etot, det ot, deto t, d e t o t...

As vrea sa vad ceva nou, sa gasesc o inovatie in adevaratul sens al cuvantului. O politica a sufletelor umane, de exemplu. Un sport al adevarului in care toti atletii sa nu aiba subiectivitate. O arta a valorilor ce unesc minti, care sa creeze un echilibru pe care sa-l poata simti orice om in propriile palme. O apreciere a inumanului din uman, un alfabet pentru cei ce n-aud chemarea progresului real. Un sistem de dezancordare si reacordare a frumosului comun. O dorinta spre evadarea din aceleasi tipare batatorite de oricine a ajuns in contact cu un calculator sau alte mijloace de afirmare. Visez in zadar... N-o sa fiu martor la niciuna dintre schimbarile dorite. N-a venit inca vremea. Acum e vremea omului prost. Asta-i concluzia pe care-o trag din intamplarile din jur. Prostia primeaza.

In loc sa se organizeze studii pentru a progresa, oglinzi spre un viitor spre care oamenii sa se poata orienta, se organizeaza studii despre cat de prost funtioneaza, pe diverse planuri, actuala umanitate. Statistici peste statistici, care mai de care mai infioratoare si mai uluitoare. Toate ma fac sa-mi dau seama pe ce lume exagerata traiesc. Toate ma fac sa-mi doresc sa nu ma mai uit, sa nu ma mai afund, sa nu mai ascult, sa nu-mi mai doresc oameni scosi in serie, inmatriculati si vaccinati cu un ser al indobitocirii. Asta-i boala veche la mine, mizantropia. Am zis de atatea ori ca nu o sa-mi mai bat gura aiurea. Ma mint. Antisocialul vrea lumina. Gerul asta dintre cuvintele ce mi s-aduna intre sinapse ma tot seaca sa le mai vars din cand in cand. Din nou, despre acelasi subiect... Din nou, d innou, di nnou, dinn ou, dinno u, di nn ou, d i n n o u...

U(: urgia)
M(: marii)
A(: ambiguitati)
N(: nedefinite)

...sau spuneti-i cum doriti.

Intre analfabeti si semianalfabeti care nu stiu sa foloseasca virgulele, ca sa nu mai zic de alte semne de punctuatie mai "complicate" si de pseudo-cultura de care se chinuie sa dea dovada, stand ore in sir pe "Gugle" sa caute o formulare care pana la urma tot dezastruoasa iese; intre idioti ce poarta masti de om bun si isi baga nasul unde nu le fierbe oala de fiecare data doar pentru a-si potoli o sete absurda, izvorata dintr-o mandrie pentru un chip de lut al propriei persoane in care cred doar ei, dupa ce l-au cioplit singuri in minciuna pura; intre minciuni si ascunzisuri ale unor oameni palizi si lacomi prin egocentrism, minciuni care se aplica in orice domeniu ai incerca sa cauti un fir epic al adevarului si minciuni care nu te lasa sa cunosti decat ce se vrea a fi cunoscut de catre cei ca noi, muritorii de rand; intre suflete ce plang sincer, neintegrate in fragilele lor vise; intre mascarici ce rad si stiu doar sa judece pe altii intr-un mod mult prea meschin; intre gunoaie de oameni si gunoaie de oameni; intre natura murind si tehnologia in ascensiune exponentiala; intre natalitatea rapusa de lene si mortalitatea chicotind la prostia si usurinta cu care oamenii renunta la viata; intre tunete si fulgere de pasiune; intre modernul si clasicul ce se acuza reciproc; intre trecut si viitor; intre sunetele clare si curate ale sigurantei si sinceritatii si zgomotele scartaielii celor ce n-au invatat sa foloseasca inca bucatile de creta ale ratiunii pe tabla destinului; intre realul si fictionalul ce se devalorizeaza reciproc; intre cazermate de cenzura si ghiulele de nesimtire; intre fibrele fragile ale dragostei si tepii razbunarii; intre serpi si meri; intre gropile din drumul pe care suntem obligati sa-l urmam si reasfaltarile superficiale ale conducatorilor care s-au ales cu mana noastra; intre picaturile de ploaie ce ne aduc cerul pe piele si ne evapora duhoarea caracteristica si gazele evacuate din lene direct de cerebelul savant al unor minti luminate; intre fiare, demoni, intuneric si apus; intre lumina, vise, credinta si rasarit; intre miezul naiv al copilariei si coaja uscata a batranetii; intre pumni grei si mangaieri balbaite; intre cuvinte nerostite si stari neimpartasite; intre tentatii si probleme; intre timp si spatiu; intre superficialitatea egoismului unora si scutul sacrificiului unui prieten... intre toate astea stam noi, oamenii. Intre toate astea ne e dat sa traim. Intre toate astea murim. Toate astea ne ucid. Pentru toate astea am fi in stare sa ucidem...

Suntem noi: cersetorii de sanse, doritorii de fericire, cautatorii de adevar, creatorii si distrugatorii lumilor si valorilor, calatorii eterni, "suflete de lumina, opaite-n amurg, soapte purtate de ape, neguri ce se scurg..."(Ashaena - Blajinii)...

Nu ne alegem singuri nici nasterea, nici moartea. Nici chipul si nici vocea. Nici mama si nici tatal. Nici numele, nici casa. Nici patria, nici hotarul. Suntem partial predefiniti. Singurele alegeri ce ne apartin ne definesc fiinta si calea pe care mergem. Fie ca e da, fie ca e nu, zero sau unu, stanga sau dreapta, gresita sau corecta... Alegerea e singurul pas spre orice fel de progres. Alegerea este, mai pe scurt, ceea ce ne face u.m.a.n.i.... U mani, um ani, uma ni, uman i, um a ni, u ma ni, um an i, u m a n i....

Paradox

2009-05-11T05:07:00.000-07:00

Dumnezeu este peste tot si in orice. Omniprezent.

Insa...

Omul decide.
Omul face pacate.
Omul ucide.
Omul minte.
Omul ascunde.

A face o crima inseamna a te lepada de Dumnezeu. Totusi, Dumnezeu este in orice, deci este si in crima omului.

Dumnezeu este in decizie. Dumnezeu este in adevar. Adevarul este Dumnezeu. Caile sunt Dumnezeu si ale lui Dumnezeu.

Insa...

Omul alege sa creada sau nu.
Omul este nesigur.
Omul se minte.
Omul moare.
Omul se teme sau nu.
Omului ii pasa sau nu.
Omul este singurul care simte durerea.

A alege sa nu crezi inseamna de asemenea Dumnezeu pentru ca Dumnezeu este orice, chiar si alegerea asta. Astfel, Dumnezeu este in minciuna si nesiguranta. In greseala.
Dumnezeu este in libertatea si relativitatea omului. Dumnezeu este rautatea.

Astfel, putem spune ca...

Dumnezeu este in lepadarea de Dumnezeu.
Dumnezeu este in necredinta.
Dumnezeu sacadeaza mereu.
Dumnezeu este in lipsa lui Dumnezeu Dumnezeu.
Dumnezeu lipseste.
Dumnezeu este lipsa lui Dumnezeu.
Dumnezeu este viata, Dumnezeu ucide.
Dumnezeu nu moare. Dumnezeu nu traieste.
Dumnezeu nu cunoaste omul si inventeaza reguli absurde.
Dumnezeu este invechit si nedemonstrabil. Axiomatic.
Dumnezeu pedepseste pe cel pe care el insusi l-a lasat liber.

Deci...

Este omul doar o jucarie supusa unui BETA TESTING divin pentru amuzament?

Sau...

Dumnezeu este un joc ce ruleaza doar pe WindowsReligion 7.2.0, inventat doar pentru pasionatii genului afraid-of-living-alone-adventure RPG, incompatibil cu sistemele MacAtheistosh 6.6.6?

Aceasta-i intrebarea:
Oare a devenit atat de las Dumnezeu din cauza erorilor si paradoxurilor din jucaria numita om, incat ii e rusine sa se mai arate? Sau doar omul a devenit atat de dependent de notiunea asta eronata si paradoxala numita Dumnezeu, incat ii e rusine sa mai recunoasca aceasta iscosire a propriei sale minti?

Un singur lucru e sigur:
O gloata ce crede in ceva si are acele sentimente de adevar si forta colectiva, generate tocmai de credinta lor comuna, va fi mereu mai puternica decat o gloata dezorganizata.
Asta-i si cea mai mare slabiciune, si cel mai mare avantaj al conceptului de Dumnezeu si totodata certitudinea ca religia va exista mereu, cu toate cacaturile ei...

Pardon de expresie, dar mi-e ciuda, greata si simt o ura ce plange de inutilitate si din lipsa de putere. Hai sa vad daca ma calca autobuzu.

Be A Kid Again

2009-05-10T06:05:00.000-07:00

Try to...

Do a cartwheel and ride it down a really nasty hill.
Sing into your hairbrush a stupid song you like, making up words you don't know.
Walk barefoot in wet grass, looking at the sky.
Play a song you like really loud, over and over. Be proud that your neighbours get annoyed.
Dot all your “i”’s with smiley faces. Write in colors.
Read the funnies and throw the rest of the paper away.
Dunk your cookies. Get your face really dirty while eating them.
Play a game where you make up the rules as you go along.
Beat your friends at video games.
Step carefully over sidewalk cracks. Talk to yourself while doing this, inventing algorithms.
Change into some play clothes and feel free to do whatever you want.
Try to get someone to trade you a better sandwich.
Try being better than someone at something really stupid.
Eat ice cream for breakfast.
Kiss a frog, just in case. Just in case.
Blow the wrapper off a straw.
Have someone read you a story. Fall asleep dreaming unicorns.
Find some pretty stones and save them.
Wear your favorite shirt with you favorite pants even if they don’t match.
Take a running jump over a big puddle.
Get someone to buy you something you really don’t need.
Hide your vegetables under your napkin.
Stay up past your bedtime. Be ashamed when you come home later than you promised.
Eat dessert first.
Make up an excuse for everything.
Fuss a little, then take a nap.
Put way too much sugar on your cereal.
Make cool screeching noises every time you turn a corner.
Giggle a lot for no reason.
Give yourself a gold star for everything you do today.
Be shy.
Be afraid of darkness and sleep with your light on.
Ask your father a "Daddy, what's that?" question.
Watch cartoons all day long and imitate the superheroes all over your house.
Punch your best friend for no reason, fight, than make up.
Talk to your pet with a stupid voice.
Make up stories and fantasy worlds of your own.
Talk to yourself in the mirror.
Wonder what things around you really are.
Dream about kissing a girl/boy.
Take your bike for a ride and come back to your mom full of scratches.
Drink box juice with a funny name through a stick.
Fall asleep without thinking about tomorrow.
Be yourself and not care about society.

Anti-ipocrizie

2009-05-05T12:17:00.000-07:00

MORI!!!!

Long time, no words...

2009-05-05T03:34:00.000-07:00

" Buna ziua si bine v-am gasit, dragii mei
Cineva spera ca am ramas fara idei? "

Sunt viu, traiesc, desi mi-as dori sa nu sufar de conditia asta. M-am cam saturat de lumea majoritar cretina, care accelereaza in toate aspectele negative si lasa in urma tot ce-i bun... Asta nu-i evolutie, e regres; si inca unul foarte constient si bine privit de catre membrii constituenti ( praf-pulbere fina, varza, ghiveci de specii, culori, mode si influente stupide impletite intr-un stabil spirit de turma; ce-ti poti dori mai mult? ) ai frumoasei societati contemporane. Vad in fiecare zi gesturi simple care imi provoaca pur si simplu repulsie pana in adancul emisferelor cerebrale. Vad in fiecare zi cum moda evolueaza din ce in ce mai incredibil si de prost gust. Aud cuvinte de jargou care mai de care mai revolutionare ( in cel mai cretin mod cu putinta ). Mi-e si sila sa mai ies din casa. Astia parca au afectat si aerul pe care il exipra cu prostia lor, astfel imbiband parca toata natura in inconstienta lor inalienabila.

"Trebuie sa pierdem din noi dezamagirea, asa, rara si putina, cand apare.

Dar sa nu ne pierdem speranta ca totul se va schimba. Aceasta e infinita."

Dar m-am saturat si sa-mi pese de altii. Asa ca nu mai vorbesc despre ei. Am hotarat sa-mi invelesc frustrarea intr-o covertura de progres a propriei persoane. E cel mai bine. Poate cand voi ajunge sa am putina putere, voi putea schimba ceva. Momentan, pot doar sa-mi bat gura degeaba, fara sa fiu bagat prea mult in seama de nimeni. Hm, mi-e greu sa ma abtin, totusi...

"Orice incercare lasa in urma o raza de speranta.
Singura certitudine eterna ce ramane e ca nimic nu este cert sau etern."

Nu privi inainte, nu privi inapoi, ci doar in sus. Cum mama dracu' sa privesc in sus? De privesc in sus, vad o mare prapastie spre care ne indreptam (paradoxal, desigur, ca de obicei). Mai vad si o tona de cabluri spanzurate pana la refuz intre stalpi, astfel incat sa ne cada in cap cand bate vantul mai tare. De asta (doar, poate) tre' sa te uiti in sus si eventual sa ai si dodge maxim, sa te poti feri de lightning si wind damage. Daca nu, ghinion, n-ai respawn in baza. Ai murit, esti hardcore character. Scuzati exagerarea izvorata din virtual. Cel mai bine e sa inchid ochii, sa renunt sa mai cred ca sunt om (cel putin ca sunt alcatuit din aceleasi substante ca aceste specimene proaste si sclifosite), sa trag o tigara cu sete si sa ma ascund in sfera limitata a entitatilor cu care ma simt bine si a lucrurilor care ma fac fericit. Simplu? Ei na, fiind un ciudat, aproape 98,764% greu de controlat si de propria mea constiinta, imprevizibil si frustrat, mi-e greu sa-mi stapanesc cuvantul si gandul...

"Daca puterea mea statea in pumni, va trimiteam spre alte lumi
Si populam legat de ham azilul de nebuni..."

Cuvinte, ganduri, sunete, imagini, dragoste, prieteni si jocuri. Reteta e destul de simpla, aparent. S-ar mai adauga fortat si matematica si biologia intre ele, dar probabil nu va pasa prea mult, cum nici mie nu-mi pasa, desigur. Cel mai greu e cu autosatifactia de a te simti bine in pielea ta. Cu fericirea de a face ce-ti place, de a avea succes. Aici contribuie si norocul si abilitatea de a te mula si adapta la conditiile vietii. Eventual abilitatea de a nu-ti pasa cine esti si ce vrei. Oricum, daca nu te incadrezi aici, exista intitutii specializate in cei ca tine, orice ai ajunge (spitalul de nebuni, centre de asistenta sociala, azile de batrani, poduri si cladiri inalte si cu acces usor pe acoperis, fabrici de lame de barbierit, puscarii de 5 stele intoarse >:). Viata merge inainte, chiar si fara viata ta.

"Viata iti cere doar ceea ce poti. Fa ceea ce se poate: nu alerga in zadar."

Trec toate, intr-un fel sau altul. Chiar trec, si 99,9999999999999% din ele nu le vedem. Suntem foarte limitati, dar limitarea asta inseamna fericirea omului normal. Omul este construit piramidal din nevoi subjugate pe mai multe niveluri. Cu cat este mai prost, cu atat treptele piramidei ce tin de spirit, cunoastere, adevar, filosofie, s.a; sunt daramate si uitate, lasand loc unei fericiri mai primitive si simpliste, pe care omul inteligent nu este capabil sa o traiesca la aceeasi intensitate, el cautand sa fie din ce in ce mai intelept si sigur de tot ce-l inconjoara. Pacat ca in spatele usilor deschise cu greu se afla mai multe usi, iar omul n-are timp in viata lui sa le descuie pe toate. E pur si simplu aleatoriu cum traiesti. Ca un joc de zaruri cu o infinitate de fete. Ei draci, ce sansa ai sa-ti pice zarul pe fata care-ti trebuie tie? Limita cand n tinde la infinit din 1 supra n este egala cu zero. Probabilitatea tinde la zero. Dar nu-i nimic! Nu trebuie sa fii pesimist! Nu exista doar negru pe lume! Fericirea o gasesti in lucruri marunte, exact atunci cand nu o cauti. Face parte din ironia sortii ce se abate asupra vietii unui om. Graficul periodic sinusoidal al existentei noastre. Cand sus, cand jos... Ciclic. Probabil am devenit plictisitor. Iertati-ma va rog, dar n-am mai scris de mult.

"Animals don't have a choice... They've got to live the life they've been given.
Humans on the other hand, have a choice.
You don't like your place in the world?
Suicide, ...that's right! "

Animalele traiesc doar cu ajutorul instinctelor pe care le au din nastere si a unei initieri foarte scurte pe care le-o fac parintii lor. Nu au constiinta. Nu au gandul de a muri, asta e foarte important. Ele doar fac ceea ce le sta in cromozomi sa faca. Pentru ele nu exista alta cale, nu exita alegere. Ar fi frumos sa fie asa si pentru om. Dar nu, noi trebuie sa avem lasate libertatile gandului si ale faptei. Sa ne putem face cat mai mult rau reciproc si cat mai meschin cu putinta treburile. Gandul de a nu mai fi starneste teama tocmai din cauza egoismului si mandriei caracteristice fiintei umane. Omul este o fiinta egoista, constiinta fiindu-i baza pe care isi construieste atatea sentimente negative, doar ale lui, care il fac sa uite conditia fundamentala de muritor. Mandria, lacomia, orgoliul, frica de pedeapsa, frica de singuratate si altele de acest gen care il mint pe om in a crede ca ceea ce simte va dainui mai mult decat o clipa, raportandu-ne la timp ca notiune planetara. Frica de moarte este un sentiment care a ajuns sa ne stapaneasca societatea. Am ajuns sa-i inteleg foarte bine pe sinucigasi si asta nu-i prea bine, stiu sigur.

"Trebuie sa ai taria de a accepta ceea ce nu poti schimba"

Moartea nu inseamna sfarsitul vietii, decat individual. Dar cum indivizii priviti separat, din punctul de vedere al societatii, nu inseamna nimic pentru nimeni, putem spune ca moartea este un proces destul de comercial, destul de abuzat si destul de mult folosit pentru santaj. As putea spune ca a fost inventat pentru a ne face prea mult rau, inainte de a-l simti, fara sa putem sa-l cunoaste si sa-l intelegem... Apoi dracu' mai stie. Importanta e teama de el si puterea acestei frici din interiorul mintii umane. Moartea inseamna supunere, gandul la moarte inseamna blocaj neuro-psihologic usor de sabotat de catre niste minti mai sirete, fapt ce se intampla din plin in ziua de azi. Dar cine-s eu sa fac studii de astea? Un biet pion. Mainile si mintile ce joaca acest joc de sah stau in penumbra limitei umane de intelegere. Poate suntem noi, miscarea browniana pe care o alcatuim atat de complex si imbarligat incat nu mai suntem in stare sa credem ca suntem singuri. Poate e altceva, o forta in care suntem starniti sa credem sau nu, tot din spiritul de turma si lacomia mintii umane atunci cand vede ca a fi bun nu-i aduce rasplata promisa. Greu.

In final, sa trag si o concluzie? Nu stiu, nu prea pot. Am vorbit prea incurcat si despre prea multe. Puteti trage voi o concluzie daca vreti. Eu pot sa zic doar ca... Stiu ca sunt slab ca om singur si ca nu insemn prea mult pentru lumea asta. Stiu totusi ca insemn mai mult decat majoritatea dintre maimutoii neevoluati ce ne inconjoara. Stiu sa apreciez sinceritatea. Stiu sa fiu sincer si sa vreau sa fiu sincer. Stiu sa apreciez un prieten bun si sa incerc sa fiu un prieten bun. Stiu sa ma bucur de o tigara ieftina si de o gura de paine cu ceapa. Stiu sa mananc si caviar si caracatita si sa fumez trabucuri, dar stiu ca nu simt nevoia unei vieti extravagante si pompoase. Stiu ca fericirea n-o gasesc cei care o cauta. Stiu ca gandul nu se coboara din pridvoarele mintilor luminate acolo unde aude prea multa vorba in vant. Stiu sa vorbesc mai putin decat gandesc. Stiu sa primesc palme si sa ma abtin in a face gesturi care mi-ar murdari in primul rand imaginea mea fata de mine. Stiu sa fiu cretin si nebun atunci cand trebuie, dar stiu sa nu intind coarda. Stiu ca nu pot sa le stiu pe toate si ca nu trebuie sa le stiu pe toate. Stiu ca te plictisesc si stiu ca multi dintre cititori n-au ajuns inca aici. Stiu sa tac si stiu sa ma opresc acum.

"Intre noi fie vorba, nu te astepta sa-ti fie din ce in ce mai usor,
pentru ca iti va fi din ce in ce mai greu.
Nu uita, jocul e acolo unde este mingea, de fiecare data."

Trixstock 4

2009-04-11T07:34:00.000-07:00

E oficial!!!

Sponsorul principal PF Cosma-Ioan ( director la sc. "Tatatrix" srl ) a confirmat locatia evenimentului: strada Campia Libertatii, nr. 57, Barlad. Pentru cunoscatori, pe scurt, la mine acasa. Asa ca nu ne ramane decat sa ne adunam cat mai multi, cu cat mai multa bere (sau ce alcool va mai pica in mana), tutun si cu chef de o noapte nedormita, in spiritul traditiei trixstockiene. Oricine e invitat! Haideti! Avem dulapuri de daramat, fum de inhalat, pahare de spart, glume de spus si o surpriza culinara a invitatului special, domnul bucatar Ioan Mihaita-Bogdan (Maic), care va veni special din Bucuresti cu aceasta ocazie.

LATER EDIT:

Vom face si un gratar (sper, daca sunt amatori). Cei doritori de asa ceva sunt rugati sa isi aduca fiecare ce-i place pentru gatit. (pulpe, carnat, muschi, ce vreti), pentru a evita complicatiile unei chete dezorganizate de strangere a banilor si o harababura la cumparaturi. Asadar, va astept si cu haleala dorita.

Evenimentul incepe la ora 19, pe data de 15 aprilie (miercuri) si va tine cat vor dori oaspetii. Va astept pe toti cu bere si chef de distractie!

TRIX

P.S: Nu va asteptati la cine-stie-ce! :P
P.S 2: Cheful de scandal se va penaliza cu pumni!
P.S 3: In mecla!

PS Artwork

2009-04-09T07:41:00.000-07:00

Spirit...

Human aquarium...

Space age...

Social nothingness...

Northern wind...

Save yourself...

Death absolute...

Confesiunea... < II (partea a) >

2009-04-08T09:59:00.000-07:00

Confession II - The other side...

There's always another side to the story...

Pur, incarcat de o lumina calda ce-l umplea in intregime si usor ca o pana din aripa unui inger, ningand din ceruri. Ea nu era deloc sigura: sa fi fost vorba despre sufletul ei? Curata, calma si inaltatoare, simtea cum constiinta imaculata ii ridica intreaga fiinta pe o raza scapata printre nori, ca un rasarit plin de alinare dupa o noapte plina de colturi ascutite si rani usturatoare.

Nu isi dadea seama ce se intamplase cu ea. Nu era sigura daca viseaza sau daca ceea ce vede este real. Parea un vis in care se trezise, dar nu-si putea aminti unde si cine este. Avea senzatia ca timpul nu mai exista, caci miscarile pe care le facea, asemanatoare cu ale unui copil cand se naste si nu stie exact ce cauta si cum a ajuns pe aceasta lume, pareau ca dureaza unele ani, altele clipe... Se obisnuia destul de greu cu trupul acela format din fibre si oase astrale. Erau lipsite de un etalon, erau lipsite de o masura exacta si, acum, aici, parea ca rabdarea e totuna cu fulgerul, ca lumina se odihneste pe spinari de melci minusculi formati din materie cat pentru a sculpta o infinitate de lumi. Apoi a deschis mai tare ochii, pentru ca si-a dat seama ca intr-un vis ar putea face orice vrea, fara limite in spatiu sau timp. A deschis ochii atat de tare incat a invelit un intreg univers in pleoapele ei. A simtit valuri pe gene, vulcani eruptand si o societate minuscula in genunchi in fata pupilelor ei. A fost un fel de dilatare necontrolata, la care nu se astepta. S-a simtit ca atunci cand un copil face primul pas si cade, nestiind de ce este in stare cu adevarat piciorul sau si ce inseamna durerea unei caderi. Putea sa se joace intre spatiu si timp cum nu si-ar fi imaginat vreodata in niciun vis. Nu putea fi vis, era sigura. Nu era nimic in jur si totodata putea vedea un tot foarte compact. S-a gandit sa se ridice din amortirea aceea... Simtea nevoia de a se aduna, se simtea fragmentata. Apoi, deodata, ca un tunet asurzitor, a vazut pentru o clipa, ca printr-un tunel spatio-temporar, lumea pe care tocmai o parasise. Trupul ii era fragmentat acolo, in balti de sange. El... Era si el acolo, uitandu-se in gol... Si-a amintit deodata toate cunostintele umane pe care le avea. A incercat sa le reprime, a incercat sa le nege. Vroia sa nu fie constienta si sa uite din nou scena asta macabra, impreuna cu toata viata de pe acea lume absurda. A realizat cine este si ca tocmai murise, intr-un mod foarte violent si dintr-un motiv foarte nedrept. Era un sentiment pe care omul nu-l simte decat dupa ce paseste afara din trup in mod involuntar. Inmarmurita, privea acel om pe care il iubise atat de mult. Privea si simtea o durere mult mai mare decat cea pe care o simtise fizic, inainte de moarte. Privea in ochii lui nebunia ce-l facea sa-si doreasca sa-i devoreze organele. Se privea din exterior, isi privea ochii devorati de acea dementa cauzata doar dintr-o gelozie prosteasca. Simtea ca asa ceva nu-i trebuie dat nimanui sa vada, ca acea stare ne se cuvine sa iasa din cutia Pandorei pentru nimeni, oricat de multe greseli a facut in viata lui. Durerea cantata la propria-ti carne de vocea propriei tale iubiri. A inchis ochii pentru ca nu-si mai dorea sa stie. Sa vada. Era adevarul absolut ce o invelea, o orbea, o trezea, o ucidea, o curenta, o invia, o alinta, o curata, o vindeca si o facea sa verse cascade de lacrimi ce curgeau, fara gravitatie, haotic, prin camera plina cu sangele ei, ca o proiectie hologramizata intre doua realitati. N-a avut prea mult timp pentru a realiza toate astea, caci senzatia de vis i-a fost furata de o forta necunoscuta, aruncand-o din nou la pamant, in bezna. Sa fi fost un fel de lesin? Nu-si dadea seama. Era o amortire undeva intre somn si o liniste sacra...

Pur, incarcat de o lumina calda ce-l umplea in intregime si usor ca o pana din aripa unui inger, ningand din ceruri. Acum era sigura: era vorba despre sufletul ei. Curata, calma si inaltatoare, simtea cum constiinta imaculata ii ridica intreaga fiinta pe o raza scapata printre nori, ca un rasarit plin de alinare dupa o noapte plina de colturi ascutite si rani usturatoare... Prea usturatoare...

A zacut, ca intr-o cadere libera oprita de timp, gandindu-se fara sa vrea si chinuindu-se sa alunge orice gand, timp de cateva generatii intregi sau poate doar cateva clipe. Gandul la moartea ei. La acest pas pe care l-a facut involuntar. La tot ce nu apucase sa faca si la cuvintele nerostite care au pierit odata cu limba ei. La acceptarea conditiei de nefiinta si la ce ar putea sa urmeze acum. La imaginea care ii fulgerase in minte, la clipa de constientizare. La nedreptate, la coincidente si la conditii neprielnice din realitatea umana. La timp, dusmanul cel mai aprig. Apoi raza ce ii sustinea greutatea a inceput sa o traga in sus. Nu se mai zbatea, nu se mai misca, desi acea forta de blocare ii daduse drumul. Sau poate se integrase mult prea bine in gandurile acelea taioase. Incepuse sa urce lin, cu fata in sus, catre o destinatie nestiuta. Avea in fata sori si luni, stele, universuri intregi, centuri si constelatii... S-a intors, dar nu cu trupul pentru ca nu-l mai simtea deloc, ci cu mintea inecata in tristete. A privit in urma ei. Sangele a inceput sa-i curga din ochi, pentru ca durerea acelei despartiri era mult prea mare. Putea sa-si vada visele, sperantele, prietenii, oamenii dragi si locurile care insemnau cel mai mult pentru ea. Vedea si toate locurile prin care si-ar fi dorit sa mearga. Vedea si linia destinului ei cum statea rupta, atarnata de o stea si adiind in directia unui vant rece, interstelar. Era ca un yoyo abandonat de un copil plictisit si absent. Urca din ce in ce mai sus si toate deveneau din ce in ce mai mici. Toate deveneau din ce in ce mai irealizabile, mai ireversibile. Si le pierduse pentru ce? Pentru o farama de dragoste? Din cauza implicarii prea mari? Datorita sirului de evenimente datorate unui singur pamantean? Dupa ce vazuse acest adevar, aceasta viziune, aceste motive ii pareau absurde. Pierduse orice sansa si primise doar o urcare ilogica spre un loc necunoscut. Doar o miscare haotica spre nimic. Doar o melodie ce-i urmarea caderea...

My Dying Bride - For My Fallen Angel

A ajuns dupa o eternitate de urcat, intr-un final, undeva. Nu era nimic aici, decat o mare de nori si un batran langa o poarta... In urma acestei ascensiuni, ura nascuse un foc amar in intreaga ei goliciune. Avea in minte doar razbunarea. Vroia sa-l vada pe Andrei mort. Era plina de sange, de la atatea lacrimi iar batranul o privea cu uimire. Pesemne ca nu mai vazuse pe cineva intr-o durere atat de mare. S-a apropiat de ea:

-Copila, stii unde te afli?
-...(nu poate spune nimic, inca...)
-Esti primul om ce ajunge invelit in propriul sange aici. Esti primul om care a plans cu sufletul. Iti zaresc o mare de durere in ochi. Durere cum n-am mai vazut nicaieri... Totusi, nu vrei sa stii unde esti?
-Nu stiu, batrane. Nu stiu si nici nu-mi pasa. De ce mi-ar pasa unde si de ce am ajuns? Am pierdut tot ce aveam. Durerea nu mai exista. Durerea sunt eu. Vreau doar razbunare. Vreau sansa de a imi face dreptate. Am un ocean de ura adunata din toate realitatile.
-Copila... Anca, asa te numesti,nu? Asculta-ma...
-Nu, asa ma numeam intr-o alta nume. Aici, numeste-ma cum vrei. Nu-mi pasa! Vorbeste...
-Anca, ai ajuns la ultima poarta prin care va trebui sa intri vreodata. Ai ajuns in varful semnului de intrebare al umanitatii. Aici poti afla orice despre orice, aici poti intelege, aici poti pune orice intrebari.
-Batrane, ce-mi spui tu mie? Ce intrebari sa mai pun? Nu intelegi ca am pierdut tot? Vreau doar sa echilibrez balanta cu mana mea. Vreau doar linistea razbunarii... Nu credeam ca asta poate dainui dincolo de moarte. Nu credeam ca nu pot uita ultimele lovituri primite si nebunia dragostei care m-a ucis. Nu credeam ca acest foc poate sa dainuie. Nu credeam ca voi gasi ceva aici. Ce inseamna asta? Hai, spune-mi! Unde sunt?
-Aici este pacea deplina. Aici poti avea o eternitate de liniste. Meriti asta, de asta esti aici... Ai ajuns in polul cel alb al absolutului. Aici ajung doar oamenii buni. Aici e fabrica de ingeri. Aici poti veghea lumile creatorului. Aici afli adevarul. Insa copila, razbunarea nu are loc aici. Alunga-ti acest gand.

Anca renunta sa mai vorbeasca. Muteste subit... Era sucombata intre ganduri. Era ingropata intre confuzie si ura. Intre disperare si ragaz. Intre viol si avort. Intre imaginea linistei absolute si focul razbunarii ce ardea in toata sfera sufletului ei.

***ToBeContinued***

Stramt...

2009-04-07T11:01:00.000-07:00

***

E o lume cam stramta...

Mai asteapta cineva ceva de la mine? Mai asteapta cineva ceva la oricine, defapt? Mai vrea cineva sa ofere ceva altcuiva, in afara de propria lacomie subiectiva, defapt?

De ce nu se intampla nimic important in jurul nimanui, in ziua de azi? Istoria pare o lucrare literara, al carui drept de publicare l-a castigat cineva la un concurs bizar de aruncat cu zaruri...

Mai asteapta cineva cuvintele astea? Mai asteapta cineva orice alte cuvinte? Mai are cineva de spus niste cuvinte care conteaza cu adevarat, defapt?

De ce nu iti vorbeste nimeni despre ceva important cu adevarat, in ziua de azi? Cuvintele par o lucrare publicistica, al carui drept de publicare l-au castigat cativa nemernici, trisand la un concurs pe care nu l-ar fi putut castiga cinstit...

Mai asteapta cineva sa stie ce gandesc si ce vreau sa spun? Mai asteapta cineva gandurile altcuiva, oricui? Mai gandeste cineva altceva in afara de otrava pentru propria fiinta, defapt?

De ce nu mai are nimeni un gand cu adevarat patrunzator, in ziua de azi? Gandul pare o lucrare artistica, al carui drept de publicare l-au castigat cu totii la un concurs ilogic, cu mai multe premii decat participanti...

Faptele sunt zidite prin cuvinte, pornind de la ganduri. Cuvintele provin din ganduri aduse de altii, mai mult sau mai putin, fauritori de fapte. Gandurile sunt spuse cu mare dezlegare si nepasare, ducand la fapte despre care toti vorbesc si scriu cuvinte.

E un CERC VICIOS mult prea stramt...

Eu... Exterior... Vreau doar sa spun ca e mult mai bine cateodata sa iti pierzi speranta decat sa iti pierzi vremea sperand. Si nu-s cuvintele mele, nici gandul meu. Sunt ale unor voci care raspundeau candva la intrebarile de mai sus cu un da foarte sigur.

***

Aprilie incepuse stramt. Stramt intre vene si stramt in buzunare. Stramt intre nervi si stramt intre atatea probleme de viata. Stramt era cuvantul central al unui inceput plin de pacaleli si epitetul blestemat al tuturor fragmentelor in care realitatea era impartita de catre prier. El zacea acolo, cu suflet mic, cu ochii intredeschisi si cu unghii murdare, intre blistere si staniol, intre coji si servetele. I se tragea de la o gripa ce evoluase, in mod perseverent, intr-un timp foarte scurt, in ceva necunoscut. Talpile nu-i mai calcasera in afara perimetrului locuintei de vreo saptamana, timp in care peretii camerei il incarcerasera, din ce in ce mai stramt. Mintea si sufletul ii erau presate intre patru laturi ce se apropiau prin relativitate spre centrul lui de greutate. Peretii aceia galbeni si murdari, varuiti cu un deceniu in urma, galben din care ramasese doar o nuanta anemica. Dar afara era soare in fiecare zi. Venise in sfarsit un fel de primavara si in gradina lui din spatele casei. O cautase el si o asteptase, imbracat subtire, in alb-negrul unei patetice incercari de incalzire, pana intr-o zi cand a plecat in racoarea aia cu dinti la un prieten vechi. Gripa a pus gheara pe el intr-o clipa si l-a tintuit intr-un pat concav, cu scanduri tari ce-l faceau irascibil. Totusi soarele stralucea acum, dupa atata asteptare. Prea tarziu. Cat de ironic era sentimentul acela n-ar putea sa explice niciodata. Avea ceai si sirop de tuse in loc de sange, iar limba ii era maronie de la... faringosept, sa zicem. Incercase sa citeasca. Nietzche isi batea joc de el prin niste idei pe care mintea lui obosita si confuza nu putea sa le urmareasca de la cap la coada. Filosofia era azvarlita pe podeaua camerei, aleatoriu. Poeziile erau mult prea seci, si aproape le stia pe de rost. Il adormeau usor si-l faceau sa caste cateodata, reducand aparent si mai mult volumul acelei camere plina de germeni. Cafeaua se terminase si nu putea sa iasa sa-si cumpere. Picioarele ii erau slabe si tigarile ii erau putine. Tusea atat de tare ca se trezea din somn in miez de noapte. Gandea, uitandu-se pe pereti, in bezna. Tusea din nou... Tusea pana adormea, apoi se trezea iar. Cearcane grele. Atipea si ziua, de plictiseala unui galben insistent... Pana si luciditatea ii era stramta. Dar timpul se dilata, paradoxal... Si sudoarea ii brazda trupul stramt, ii imbiba hainele stramte... Dar soarele batea cu raze largi si orbitoare chiar in centrul fiintei lui, paradoxal... Mirosul era stramt. Sunetele se auzeau difuz ca o desinenta stramta. Dar noptile se prelungeau si soarele parea ca nu mai vrea sa mai rasara, paradoxal... Aprilie incepuse mult prea paradoxal...

***

Simturi...

2009-04-02T06:36:00.000-07:00

Parfumul...

Miroase-a toamna calma, ruginie
Singuratatea e-n culori si-n vise
Caci se-nfirip-o urma candva vie
Pe forme fara fond si far-abscise

Pe limba mea in orice dimineata
Se impleteste gustul mortii lor
Caci frunzele dau nastere la ceata
Iar ceata-ascunde amintiri ce mor

Stau sparte-n mii de cioburi ascutite
Culoarea si speranta de-altadat'
Parfumul si durerea-s renascute
Din negre umbre care-n bezna zac

Rasare luna, soarele se frange
Odata cu parfumul amagirii
Apune orice zambet si se stinge
Lumina omenescului si-a firii...

Culoarea...

Trist, multicolor...
Norii-mi apar de nicaieri
Si dispar odata cu privirea spre altceva...
Se aduna in fata ochilor,
Din exterior spre interior ca un regret...
Imi toarna gri de matase,
Din interior spre exterior ca un suspin,
Fior ce macina mut
Amintirea picaturilor de ploaie calda...
La fel ca norii,
Nimic nu a ramas in mine decat un moment
In care ai disparut,
Trist, multicolor...

Textura...

Am ochii-nchisi si sufletul de zgura
Ca ale mele-amprente incordate
Si caut suprafete deochiate
In bezna grea gasesc franturi de luna

Si munti si vai s-abisuri imi rasar
In varf de deget si de suflet simt
Cum peste toate iar a nins cu timp
Si-n podul palmei soarele-i amar

Si uda, rece, calma si-un pic moale
Turtesc la poli iar zarea argintie
Ma plimb pe-o forma feminina, vie
Ce tremura si geme ca o floare.

Sunetul...

Poc, poc...
Ca sa nu fie poc, poc, poc...
Muhahahaha...
Diabolic, cretin.

Anti-incultura

2009-04-02T06:35:00.000-07:00

CITESTE!!!!!

Autopacaleala de 1 aprilie...

2009-04-01T09:59:00.000-07:00

Articolul asta nu-i pentru voi, e pentru mine. Il scriu aici doar pentru ca vreau sa ma pacalesc singur ca ii pasa cuiva. Patetic. Vierme patetic. Gunoi cu suflet.

N-am nicio idee buna azi. Incerc sa-mi golesc mintea. Gandesc in gol la nimicuri, ma ingrijorez din plin din toate. Sunt obosit. Batran si tocit. Arat cum ma simt, de asemenea. Nu mai inteleg cum poate un om de 19 ani sa fie atat de satul de viata asta? Probabil din cauza orasului, probabil de la aceleasi fete cunoscute,probabil de la prea multi dobitoci, probabil de la monotonie si probabil pentru ca am facut deja, foarte comprimat, ceea ce un om normal si caruita ii pasa de viitor si de viata sa ar face in mult mai multa vreme. E clar, imi trebuie o pereche de tenesi penali la 5 lei, o camasa colorata si un barbierit proaspat, eventual un tuns. De-ar fi asa usor sa te simti mai tanar. Paradoxul nu creaza nimic stabil, la fel cum amagirea nu creaza nimic palpabil si care sa conteze.

Nu ma mai satisface nimic. Pare o fi o criza de personalitate de aia emo, cretina, de care nu pot scapa deloc. De ce tre sa o am? Eu nu sunt asa. Firea asta a omului. Trebuie sa treci prin mult rau (chiar si fara motiv aparent) ca sa te poti bucura de bine. Simt ca trebuie sa primesc ceva ce-mi sta sus de tot in lista dorintelor, care sa-mi debusoleze intreaga existenta. As avea nevoie.

Vreau doar sa-l rog pe cel care accelereaza timpul in halul asta sa termine dracului odata cu pacaleala asta. Nu e amuzant. Nu mai am timp de nimic si sunt irascibil tot timpul. O fi de la criza economica? Au inceput astia sa scumpeasca fiecare clipa? Cum eu n-am niciun ban... Nu mai am parte de prea multe. Imi apasa greu pe suflet ceva ce ar trebui sa mi se para mult prea firesc. Nu sunt eu cel mai amarat pe lumea asta... si nu, de data asta, nu e niciun dar in propozitia mea.

A doua varianta de explicatie pentru accelerarea timpului ar fi ca se apropie ceva, un dezastru. Si parca nu mai am chef sa ma mai zbat deloc pana o sa se-ntample. Simt, dar inca nu pot vedea ce este. Si in incercarea patetica de a-mi spune ca mai este vreme, autosugestia imi accelereaza perceptia. E foarte ciudat sa te uiti la ceas sa vezi ca a trecut o ora, cand tu credeai ca au trecut trei minute. Enervanta senzatie ce nu-mi da pace de vreo saptamana!

Mi-e dor de multe. Mi-e dor de tobe, de chitara lui Dima si de un bidon de bere la sala. Mi-e dor si de un bass balbait. Mi-e dor de Mike si de o "tigare" cu el. Mi-e dor de "un long-night". Mi-e dor de terminator, sa-i mai topesc transformatoare si sa-i stric joystick-uri. Mi-e dor sa fac ceva pentru prima data. Mi-e dor sa nu stie tata ca fumez si sa nu-mi dea tigari. Mi-e dor de 1 aprilie de acum 10 ani. Mi-e dor de mama.

Mi-e dor de copilarie. De maidanul pe care jucam fotbal cu oameni pe care acum nu-i mai cunosc si impreuna cu care maidanul ala parea atat de mare si incapator. Acum imi dau seama ca sunt doar cativa metri patrati, pe langa care trec in fiecare zi, in graba. Nici nu mai joc fotbal. In schimb ce am? O mare burta pe care refuz sa o accept ca parte din mine... Nici nu te cred daca-mi spui ca gasesti ceva bun la mine, care sa-ti placa, oricat de mult mi-ar place ochii tai.

Mi-e dor sa zic niste cuvinte potrivite. Mi-e dor sa fiu mandru de ceva. Mi-e dor sa fac orice. Mi-e dor sa fac pe cineva sa rada. Mi-e dor sa simt un fior pe sira spinarii. Mi-e dor sa fiu nerabdator. Mi-e dor sa se intample ceva nou. Mi-e dor de apocalipsa.

Si m-am saturat de starea asta de absenta. Unde sunt eu? Unde sunteti voi? Unde v-ati cernut din mine?

Relativizare

Inaintez absurd spre un trecut decolorat
Prin spatiul unde candva era loc de-amintire..
De tot ce-acum in brate strang eu fost-am acuzat
Caci timpul le-a-nnodat in juru-mi ca pe fire..

Imi neg originea si chiar mai mult de-atat
Cand trec, electric, pana-nainte de creatie
Si-i vad pe toti care din viata-mi s-au cernut
S-au deznodat din mine fara pic de gratie..

Andrei, traiesti!

Pacaleala de 1 aprilie...

Sa stiti ce-am facut asta vara...

2009-03-31T05:48:00.001-07:00

Vreau sa va arat pe unde am umblat eu vara trecuta. Pozele poate nu sunt cat se poate de sugestive, dar cele pe care le-am facut eu le-am ratacit. Asa ca am luat de pe net. Sunt doua locatii din orasul italian Torino care m-au impresionat. Ce cautam eu acolo? Pai am fost in vizita la mama pe care nu o mai vazusem deja de ani. Probabil nici nu trebuia sa ies din casa ca sa simt ca a meritat calatoria, caci ma simteam multumit sa o privesc cat a mai imbatranit si totusi cat de tanar ii este sufletul. Nu vreau sa par nu-stiu-cum, dar imi iubesc mult mama, pentru ca e singura fiinta ce nu m-a lasat balta niciodata. Revenind la turism, pe langa multe alte lucruri interesante de facut in acel oras CIVILIZAT (nu-mi mai bat gura, poate o sa o fac altadata), am decis sa vizitez manastirea ( care defapt e ditamai catedrala ) de la Superga si un monument numit Cole de la Maddalaena. Fiecare din cele doua se afla pe cate o colina, la o distanta destul de mare intre ele, dar inaltimea lor oferea o panorama excelenta a intregului oras, a muntilor si raurilor din jurul si chiar din centrul acestuia. A fost de neuitat.

In prima poza este exact privelistea orasului de langa manastirea mai sus mentionata. Cea de-a doua este de pe Cole de la Maddalaena . M-au lasat fara cuvinte, si pe lumina si pe intuneric, caci m-am reintors sa privesc in ambele momente ale zilei.

Poza de mai sus este chiar din spatele acelei manastiri ( vezi poza urmatoare ) si reprezenta, pe langa multa verdeata, aer curat, liniste, curatenie, armonie si culori, un monument in cinstea unui tragic accident de avion al unei echipe importante de fotbal locala, chiar pe acea colina, motiv pentru care a si fost construita aceasta manastire. O fi iubind Dumnezeu fotbalul pe acolo, eu stiu? Poate papa...

Prima poza este un unghi apropiat al manastirii (care pare mult mai mica decat este in realitate, datorita arhitecturii geniale), iar cea de-a doua este statuia de bronz de pe Cole de la Maddalaena. Este o veritabila statuie a libertatii din Europa. Bronz masiv, rece, privire goala, sculptata ideal si putin inverzita de vreme. Cocleala verziue nu facea decat sa-i dea acestei doamne de metal o aura extrem de misterioasa si trista, exact cum imi place mie. M-am indragostit instantaneu de locul ala. Gustasem o felie din Nirvana...

Iata si alte unghiuri si puncte de vedere ale celor doua locuri mentionate mai sus...

Un fel de curiozitate pe aceasta colina era si un obiect foarte mic si de neobservat, dar venit parca din vremuri antice. Era un fel de masa pe care erau desenate arhaic directiile catre toate orasele importante ale continentului nostru (un sistem foarte exact dar si foarte simplu - pacat ca nu am gasit o poza ), care totodata servea ca si ceas solar, cum romanii foloseau candva. Frumos, practic, util...

Sa va mai zic ce era frumos langa aceasta statuie. Pe langa oamenii civilizati si curatenia care iti sarea in ochi (roman fiind), mai era de jur imprejurul acestei statui, la ceva distanta, un gard format doar dintr-un singur lant metalic cu zale mari, sustinut de cateva bete de fier. Nu era de protectie, nu va speriati, era doar un suport pe care oamenii intemeiasera un fel de traditie. Fiecare venea cu persoana iubita, cu parintii sau poate doar singur cu visele lui si atarna de acest lant metalic un lacat pe care scria orice dorea. Astfel, am vazut sute, daca nu mii de lacate pe care oamenii le prinsesera acolo pentru eternitate si pe care scrisesera mesaje care mai de care mai sincere si/sau artistice. Probabil credeau ca acest inger de metal le va lumina dorintele intreaga viata. Pacat ca nu aveam lacat cand am fost...

N-am sa uit acea mare de verdeata care parca era in stare sa extirpe orice cancer pulmonar. Sper sa ajungeti si voi pe acolo, e ceva chiar unic. In speranta ca n-am plictisit auditoriul inca si pentru a fi cat mai concis, nu mai fac niciun comentariu la adresa turismului infect din Romania, tara mea de glorie, tara mea de dor.

Calatoriti, caci intre gunoaiele lumii stau ascunse si colturi de rai in care poti sa-ti reintineresti sufletul si sa-ti vindeci toate ranile. E un mare pacat sa fii legat doar de un loc intreaga viata.

Spiritul tau vrea sa fie liber!

Despre gunoi si renastere...(M-I version 7.o)

2009-03-30T13:52:00.000-07:00

Uita-te bine la titlul asta. Cate se ascund in el, nici nu-ti poti da seama. Incearca sa gasesti tu singur cat mai multe sensuri inainte sa-mi citesti nebuniile...

Iata-le:

DA. Vreau sa spun in primul rand ca esti un gunoi. Si cand spun asta nu ma refer doar la tine. Ma refer si la mine si la orice poate respira pe lumea asta. Suntem niste deseuri, prin substanta din care suntem alcatuiti si prin toate faptele pe care le facem. O derivata pe un interval nedefinit al unei functii ori prea complexe, ori prea simple, pe care nu sta nimeni s-o rezolve pentru ca e plictisit sau prea prost. Nu indrazni sa ma contrazici, gunoi ce esti. Nu e nici macar o insulta, e doar crunta realitate. Minciuna in care te scalzi e defapt o mare groapa de gunoi a universului, numita umanitate, iar tu esti undeva sub toate celelalte miliarde de miliarde de tone de gunoi mai proaspat si mai norocos decat tine sa fi fost aruncat mai pe urma. Nu te simtii inferior... Totodata stai pe alte miliarde de miliarde de tone de gunoi mai putin norocos, aruncate inaintea ta de o forta... divina sa-i zicem. Va incurcati unul pe altul, va transmiteti mirosul stricat si va stalciti reciproc. De atata gunoi, nici macar nu-ti poti gasi pozitia, ortogonal vorbind, in asemenea morman. Omogenizarea incepe sub propria greutate si sub greutatea gunoaielor de mai sus, mai grele, mai norocoase. Omogenizarea te face un gunoi. Gunoi cu suflet. Astfel, daca Ox tinde la infinit si Oy tinde la infinit, integrala ta defineste o arie care tinde la 0. Iata! Conditia omului, din punct de vedere matematic. Oricat de concava, convexa sau poate constanta ar fii functia ce te defineste, graficul ei se reduce la un punct in acest sistem de referinta al gunoaielor. Si daca nu te-ai prins, da, M-I vine de la matematica-informatica. Version 7.o vine de la System of a Down, stiti voi de unde ("Eating seeds as a past-time activity", gunoaie ce sunteti). Cat de real cu putinta...

DA. In al doilea rand vreau sa iti spun de gunoaiele din jur. In afara de oameni, exista si gunoiul oamenilor. Oriunde ai merge, oriunde ai vrea sa scapi de ele, nu poti. Suntem inconjurati de gunoi pe care nici macar nu-l mai observa nimeni, cu exceptia catorva oameni care se numesc ecologisti. Ii admir dar sunt cam fraieri. Astia-s culmea... Nu stiu ca lupta pentru o cauza pieduta? Fiecare punga, hartie, cutie, ambalaj, eticheta, sticla, bucata de aliment alterat, bucata de mobilier uzat, toate sunt nemuritoare si exponential in crestere. Cu cat suntem mai multi oameni, cu cat avem mai multa nepasare, cu atat agravam mai tare acest cancer incurabil. Nici un colt de natura nu va scapa de mania mainii care lasa in viteza, uitandu-se mai intai in stanga si-n dreapta ca sa nu para ea pacatoasa, bucata cu bucata, un mare morman de gunoi peste tot in jur. Si ca tot mai vorbeam eu de Romania, tara oamenilor cei mai liberi in stil si nesimtire, raportand nivelul de civilizatie la cantitatea de deseuri, noi avem un record de nepasare pe care cartea recordurilor negative il consemna zilnic. Biblia neagra ce scrie adevarul absolut despre om, cat se poate de concis si calculat, nu povesti cu despartit ape si barci pline cu porci. Ne auto-intrecem. Aveam eu un gand cand eram mai mic... Gandeam ca fiecare bucata de gunoi trebuie sa fi avut o poveste proprie, o mana care sa o fi aruncat, un creier caruia sa nu-i fi pasat de pamantul nostru, al tuturor. Mana care a fost si a mea candva, recunosc, dar asta s-a schimbat. (Tu recunosti macar?) Si gandeam ca daca m-as apuca sa scriu fiecare poveste a gunoaielor, nu numai ca n-as avea timp si ar dura la infinit, dar n-as avea nici loc practic pe Terra pentru atatea volume. Ca sa nu mai zic ca n-ar sta nimeni sa le citeasca, cum nu sta nimeni sa judece o clipa cand arunca gunoi zicandu-si ca nu o sa se cunoasca. Nu-i rau, ce-i drept, pentru ca are dreptate. Dar pas cu pas, facandu-ne loc in mana puturoasa pentru a face mai repede nu-stiu-ce activitati prostesti, reducem ireversibil locul in care putem sa le facem. Lenea, motorul progresului. Lenea, motorul autodistrugerii. Constientizarea trebuia inceputa odata cu progresul, cu tehnologizarea, cu infiintarea si infiltrarea plasticului in vietile noastre. Colorate, moarte, stalcite, gunoaiele zac cum zacem si noi intre noi. Sa fim noi dumnezeii acestui fenomen? Avem noi acest drept? Atunci inseamna ca functia lor si functia noastra definita in paragraful de mai sus sunt perfect izomorfe. Izomorfismul este aruncarea inconstienta, fiind bijectiv (daca un om arunca un gunoi atunci el este (si este unic) un gunoi) si deasemenea respectand proprietatea ca elementul neutru celei de-a doua functii devine neutrul primei functii. (omul nepasator = gunoi pe care nu-l strange nimeni). Sper sa ma inteleaga cineva. Trezirea! Probabil prea tarziu...

Suna chiar atat de grav? Desigur.

DA. In al treilea rand vroiam sa vorbesc de renasterea umana. Renasterea ( a se citi nastere din nou, cu sens de innoire a spiritului, nu conceptul artistic cu acelasi nume ) este o stare de improspatare a fiintei din care te compui, de care ai nevoie, ciclic. Cum toate piesele formeaza un intreg, umanitatea intreaga are nevoie de renastere cand si cand, cand oboseste sub greutatea propriei prostii. Cateodata, pur si simplu se satura de propria incoerenta. Renasterea este practic imposibila, gandindu-te in sensul ca asta ar inseamna sa fii din nou nascut la fel ca prima data, sa dai restart game. Ziceam in articolul cu gara despre ireversibilitate, ei tocmai acel tren fara usi nu te lasa sa faci asta. Nici macar load de unde iti place sau de unde te simti in siguranta nu poti da, pentru ca nu exista save. Nimeni nu mai este in stare sa se salveze din nepasarea celorlalti. E o incordare prea mare in acest maidan, in aceasta troiana de jeg. Nici macar un sistem de salvare nu exista. Nici nu cred c-a existat vreodata. Poate doar atunci cand inca erau copaci pe care nu erau scrise sume de porecle ridicole cu rezultate cretine. Salvari? Singurele care au conotatie practica ajung prea tarziu, prinse fiind in trafic de gunoaiele de beton si fier ( construite de gunoaie de carne) ce impiedica acest proces de vindecare. Plecand din (0,0) spre o traiectorie ascendenta spre infinit, iar datorita intarzierii acestor salvari, functia noastra capata o deviere de bumerang si se intoarce in origine. Moartea. Poate ca de aici si ideea cu renasterea. Totusi, sa nu deraiez in alta gara, renasterea capata un sens doar atunci cand omul este considerat practic un gunoi, asa cum l-am axiomatizat eu mai sus. Astfel, renasterea devine reciclare. Reciclarea gunoiului uman. La fel cum gunoiul produs de noi este reciclat ici si colo prin dinti de fier, insuficient pentru a mentine un echilibru stabil insa, la fel si gunoiul din om poate fi reciclat. Si nu, nu ma refer la excremente si tot ce inseamna ele, ma refer la genul asta de ganduri desertice, daca este cazul. De asemenea, cum multe gunoaie nu sunt reciclate, ele zacand aievea pe dealuri si in gropi infecte, la fel si spiritul uman poate ramane in mizerie fara speranta de schimbare, pentru totdeauna. Nimanui nu-i pasa de un gunoi, gunoiul poti fi tu. E in puterea fiecaruia. Este vorba despre reciclarea starii inconveniente (si care nu reflecta imaginea functiei tale) pana la ajungerea la un punct clar din care poti incepe sa te schimbi. Asta, gunoiule, trebuie sa faci... E singura reciclare care iti este permisa. Schimbarea caii pe care ai ales-o gresit. Eliminarea amanuntelor care te fac un gunoi. Eliminarea micilor defecte si construirea unei dorinte spre perfectiune. Numai asa iti poti lasa purtata de vant carnea de plastic cu slogane si marci pamantene. Numai asa poti ramane nemarcat de sistemul lumesc de coduri de bare ce inchid ingerii in inchisori de cifre. Numai asa spiritul tau se poate inalta deasupra mormanului celorlalti si numai asa functia ta are un domeniu de definitie pentru a putea fi corect exprimata.

Si, in final, DA. Probabil ca acum la sfarsit imi mai ramane doar sa te rog sa ma consideri un gunoi, pentru ca te-am jignit. Sunt, recunosc... Dar au inceput sa dispara de pe mine insemnele si marcile indobitocirii in masa, care m-au marcat cat inca eram incostient si naiv. Vreau sa recunosti si tu! Vreau sa te vad cum iti dai seama ca doar pas cu pas, impreuna, avem o sansa de a ne salva. Singuri nu avem putere. Suntem gunoaie. Dar pentru ca am aspiratia mizerabila de a vrea sa deschid mintile lucide din mormantul asta fara scapare, totodata ma voi ridica si pe mine impreuna cu voi dintre rugina si prostie. Daca vreti. Daca ma ascultati. Daca va pasa. Cheia renasterii este curatenia si puritatea. Incepeti de azi. Incepeti acum. Incepeti din exterior spre interior, iar cand veti sfarsi, in voi va straluci lumina implinirii de sine.

Suna chiar atat de greu? Nu.

Anti-insomnie

2009-03-29T13:45:00.000-07:00

DORMI!!!!

Gara...

2009-03-29T05:12:00.000-07:00

Iti aprinzi o tigara metafizica. Tragi un fum plin de sete ca si cum de asta ar depinde intreaga ta tonalitate interioara. Apoi expiri ca si cum ai fi aruncat o grea povara de pe umeri. Te uiti la patratele de ciment crapate si la iarba ce apare razlet dintre ele. Mult pamant imprastiat ce murdareste cu a sa putere datatoare de viata intreaga suprafata. Adie vantul si parca de atata adiere s-a invinetit si cerul. Te uiti spre el si spre ceasul vechi de pe acoperisul tristei cladiri a garii. Nu mai functioneaza de mult timp. Mai tragi un fum, apoi esti intrerupt... Semnalul loveste urechile tuturor celor prezenti... A, stai... Esti singur. Nu mai e nimeni pe peronul asta. Astfel, sunetul capata un ecou care-ti face sa vibreze intreaga fiinta. Dar... Cum? Unde-s toti? Acum cateva clipe ii vedeai. Iar gara asta goala si trenul pe care nu stii de ce-l astepti. Tu nu-l astepti in mod voluntar, pentru ca nu stii cum naiba te-ai trezit din nou singur aici. Insa trenul vine inevitabil...

Stai mereu langa o anumita linie. Stii ca exact acolo o sa soseasca tot timpul. Niciodata nu te-ai inselat. Niciodata n-ai stiut de ce. Dar totusi unde-i toata lumea? Parca-i simti cum se misca, cum vorbesc si cum isi misca nerabdatori picioarele in asteptare. Iar au disparut? Ai un sentiment ciudat. Familiar. E aceeasi gara pentru fiecare, insa nu va intalniti niciodata, ca si cum timpul s-ar dilata la infinit, facandu-va sa asteptati cu totii singuri trenul Trecut-Viitor. Sau Trecut-Prezent... Oricum, de un lucru esti sigur: toate sunt (extrem de) personale. Nici unul rapid.

E 3 fara douazeci... Rasuna vocea crainicului: "Trenul personal Trecut-Viitor nr. 313, cu directia Trecut-BEREsti-Fumeni-Tristenii de munte-Inimosi-Lacrimeni Balti-Fericeni-Valea Necazului-Speranta Mica-Zdrobesti-Dealu' Rosu-Balaieni-Carbunesti-Vazduhu' 'Nalt-Tzimtzirimesti-Viitor, soste in statie la linia franta. Atentie la linia franta. Stationarea dureaza un minut. " Te uiti, aruncand tigara cu nepasare, la linia langa care stateai. Era singura linie franta din toata gara. Se puntea? Aveai dreptate si de data asta.

Iata ca apare si trenul in care nu reusisei niciodata sa te urci. Erai curios intr-un fel, dar de fiecare data te blocai si nu-ti aminteai de ce usile lui parca nu vroiau sa te primeasca... Din departare apare acelasi monstru de otel, sacadand dupa forma neobisnuita a sinei lui. Iti pare ca pamantul e plat... Caci il vezi in departare minute in sir, iar el pare ca nu se apropie. Apoi devine din ce in ce mai mare si mai clar. E ruginit, e gaurit si totusi e plin cu carne vie. Cu cat se apropie, cu atat poti vedea mai bine primul vagon. Fete cunoscute: prieteni, profesori, necunoscuti care te-au salutat fara sa-i cunosti, familia, fete cu ochi frumosi ce te-au privit printre gene, barmani, membrii trupelor ce le-ai vazut prin concerte. Toti stau la clasa intai, confortabil. Par fericiti, asa cum iti place tie sa ii stii. Zambesti. Par ca nu se grabesc si ca vor sa-ti multumeasca de prezenta ta in viata lor. Unii chiar si-au lipit nasul de geam si altii iti fac cu mana. Oftezi si privesti cum trece prin fata ochilor tai o mare parte din viata ta... Esti confuz... Inaltator de confuz...

Apoi urmeaza vagonul locurilor: nisp din Vama Veche, bucati din asfaltul pe care ai mers spre toate locurile in care ai umblat, crengi de brad, aer de munte, panorame multicolore, iarba verde, chiar si putin soare dupa un nor ce sta pe unul dintre scaunele trenului. E si negura ce-ai privit-o cum se coboara din varfuri inalte... E si ceata prin care ai mers atatea dimineti. E cararea din padurea cu frunze moarte, e scoarta copacilor batrani putin aspra si noroiul cu miros de ploaie din curtea bunicilor tai. Un val ce scalda un tarm pe care ai calcat candva. Un card de pasari zburand si un porumbel pe o statuie fara membre. Ochii iti lacrimeaza reci si alergi cativa metrii ca sa mai tragi putin cu ochiu la tot... Inca nu a incetinit indeajuns de mult sageata ruginie... Nu poti tine pasul cu ea... Renunti...

Urmeaza vagoanele cu visuri, cu promisiuni, cu strangeri de mana si cu sperante. Asta-ti cauzeaza un fel de dezamagire fata de propria persoana, caci multe dintre toate ce le vezi nu s-au adeverit. Te-ai mintit! Sau poate erai prea mic, prea devreme sa-ti poti da seama de ce poti si ce vrei cu adevarat. Poate ca da... Erai altcineva... Hei, unde se duc si astea? Nu le-ai putut admira decat prea putin... A trecut si vagonul asta...

In coada vine un card de vagoane multimedia: filme, muzica, poze, jocuri, sunete... Tot ce-a fost virtual in viata ta. Tot ce n-ai simtit si ai crezut ca simti. Tot ce-a aparut pe un monitor si ti-a patruns in creier prin sistemul optic. Tot ce ti-a ofilit spiritul liber. Tot ce te-a tintuit de un scaun ca un blestem calculat malefic de creatorii lui. Au fost frumoase si astea... Citisei tu o data despre trenul asta pe un blog cu multa gheata... Atunci? Acum? Nu-ti mai poti da seama... Esti inlemnit...

Stai inert, chiar daca trenul a oprit de cateva secunde. Era prea mult ce ai vazut. Ai vrut sa te sui in el, dar ai observat din nou ca nu avea usi. Asta era! Nu avea scari sa te agati de ele macar. Nu avea nici o excrescenta, iar gaurile erau prea stramte sa te poti strecura. Era clar, din nou nu te vei putea imbarca. Erai condamnat sa-ti privesti componentele evolutiei tale cum trec prin fata ta, fara sa li te poti alipi...

Ti-ai dat seama ca nu poti veni din trecut cu niciun tren si spre viitor nu exista niciun mijloc de transport pe care-l poti prinde. Ti-ai dat seama ca picioarele tale, pas cu pas, doar ele te pot duce spre destinatia dorita. Ti-ai dat seama ca nu te poate duce nimeni unde vrei, decat tu. Ti-ai dat seama ca nu poti calatori in timp, ca tot ce ramane in tine e privelistea acestui tren din ce in ce mai lung. Ramane in sufletul tau intreaga ta viata. Abia dupa ce ti-ai dat seama de toate astea ai putut sa te misti si sa pleci din acea gara... Era inutil sa-ti doresti sa-l mai privesti, plecase...

Ai coborat usor treptele inimii tale si ai iesit din piept, prin capilare si prin pori deschisi de melancolie. Esti din nou inconjurat de ceilalti si ii poti privi si asculta. Si cat de mult ai fi vrut sa nu-ti fi dat seama de nimic... Iar te pierdusei printre amintiri asteptand un tren...

Acum iti aprinzi o tigara cat se poate de reala si tragi fumul, ca si cum de asta ar depinde intreaga ta integrare in exteriorul asta incoerent... Expiri, ca si cum ti-ai dori ca fumul sa-ti fi alungat o mare povara dintre toate sinapsele... Uman.

Ti-e scris in suflet:"Pas cu pas, doar asa se poate..."

Clepsidra...

2009-03-27T08:47:00.000-07:00

Azi era o zi buna pentru a muri. Inca mai e, pentru ca simt fiecare secunda cum ma strange de aorta si nu ma lasa sa tac... Ce urmeaza e destul de dureros, nici macar n-am idee cum o sa sune sau cum sa o spun. Incerc. Cerul e pictat frumos de doliu si lumina lui se reflecta inaltator in ochii mei care il tot privesc de ceva vreme. E un sistem intre gandirea mea si cerul asta brazdat cu aur, un sistem asemanator cu o clepsidra in care sufletul meu curge paradoxal spre partea de sus... Cum nisipul unei clepsidre normale curge lin, atras spre centrul pamantului, asa curg eu, atras de soare, de vazduh. E prea devreme sa ma intelegi, asa ca asculta. Se intuneca si simt cum apun impreuna cu soarele. Am vazut lumina prea mult cautata de la capatul tunelului astazi. Zic toate astea pentru ca azi am simtit, si fizic si psihic, cum era sa mor. Groaznica revelatie!

"Intoarce clepsidra, da timpul inapoi..." spunea un vers candva, ce-i drept ironic si in deplina cunostinta a ireversibilitatii nisipurilor timpului. Probabil ati observat ca oricum ai intoarce-o, nisipul curge. La fel orice i-ai face, timpul trece, mai relativ sau nu. Partea importanta e ca nu ai nelimitat nisip, caci se termina inevitabil, insa va fi mereu o mana sa intoarca clepsidra, imediat ce o viata s-a scurs. Singura pozitie in care nisipul ar sta pe loc ar fii cand clepsidra este culcata pe o parte. Acea pozitie eu o confund cu doua concepte de care ma lovesc accidental in mine: moartea si creatia. Voi incerca sa impletesc niste cuvinte spre a-mi sprijini afirmatiile cu putina logica.

Clepsidra mea se rastoarna cand incep sa creez ceva ce o sa ramana. Simt ca timpul sta pe loc. Ar trebui sa faci si tu asta. Creez deci, pentru ca simt ca sunt pe moarte.. Iata-mi cuvintele... Iarta-mi cuvintele... Cuvinte pot, cuvinte fac...

Doresc sa subliniez un fapt pe care multi nu il observa din ignoranta sau pur si simplu pentru ca nu au nevoie, fiindca sunt prea ocupati sau fiindca deja fac ce urmeaza sa spun eu: poti muri oricand, chiar si acum citind asta. Carpe diem! Fiecare clipa este ceea ce este, o singura data in viata. Ai o singura sansa de a face ceva cum trebuie, cand trebuie. Daca ratezi, intensitatea, cheful, satisfactia nu vor mai fii aceleasi, chiar daca vei reusi intr-un final sa obtii ce ti-ai propus. Daca ratezi, vei auzii acea voce in constiinta facand scenariul mai bun pentru o situatie care a trecut. Se numeste nemultumire, comparand ce ai facut in realitate cu ce stii ca ai fi putut face. Probabil iti e familiar sentimentul. Nu te alarma... E normal sa gasesti solutii mai bune cand nu esti sub presiune. Azi am trecut printr-un moment din ala apasator, rezultatul fiind devastator pentru persoana mea. Asa ca ma gandesc ca e din nou aproape maine si n-am facut azi nimic care sa ramana consemnat pentru ce va sa vina. Asa ca ma gandesc ca as putea muri oricand, cat de curand, fara sa fii facut mare lucru. Nu, nu am pitici pe creier de data asta. E foarte real ceea ce simt. E foarte real ceea ce m-a facut sa fiu atat de pesimist. E uman, normal, banal, monoton de simplu sa-ti spui si tu acelasi lucru cateodata. Nu-ti fa griji! Important e sa faci o diferenta. Eu unul incerc sa-ti las scris un sfat, poate ca amintire a mea sau doar ca amintire a acestei zile negre de 27 martie 2009. Traieste fiecare clipa ca si cum ar fi ultima...

As dori sa consemn azi doua palme mari si grele pe care le-am primit in plina figura de la stimata doamna viata. Asta ca sa ma intelegi de ce-ti spun ce-ti spun. Sunt legate intre ele, elegante si subtiri... Plumb imbracat in carne de timp... Incap in manusa oricui. Chiar si a ta, chiar si a prietenilor sau persoanelor tale iubite. Sper sa ma intelegi. Prima dintre ele a fost una aproape fizica, care mi-a ratat chipul cu cativa milimetri, ricosand drept in inima. M-am intunecat de furie de la un lucru pe care il vedeam cu atata incredere ca pe o cale de urmat, un umar si un refugiu pur in lumea asta murdara. N-o sa-ti zic ce anume m-a dezamagit, pentru ca nu conteaza. Generalizand, m-am inselat atat de tare incat mi-a explodat sangele in vene. O dezaprobare a fiintei mele, cantata din cristale de lacrimi... Amar... Legatura cu a doua este ca ricoseul mentionat mai sus chiar m-a lovit in inima la propriu, putin mai tarziu, sub forma unui mic atac de cord (poate exagerez ca nu stiu termeni medicali, dar a fost grav)... Oricum, ideea e ca am simtit o durere foarte mare in inima si parca 10000 de ace m-au facut sa lesin. Credeam ca o sa mor si intr-un fel eram fericit pentru o miime de secunda. Partea rea e ca n-a fost un lesin instantaneu, ci a durat aproape 30 de secunde in care am simtit cum imi suna ceasul pana m-am vazut la pamant. Defapt nu m-am vazut, m-a vazut un parinte care inlemnise de spaima cu cateva clipe inainte. Am vazut cam tot ceea ce am facut in viata mea si a contat. Nu e fals ceea ce se spune, chiar vezi. Chiar vezi si lumina si auzi vocea ce te striga. Vezi tot ce ai pierdut, tot ce ai si tot ce nu mai ai. Toate pacatele iti sar stridente in ochi, caci memoria se intinde foarte plan si poti vedea tot, sistematic... Mi-e groaza de ce-am vazut...

Ideea e ca din ce-am vazut am tras concluzia ca nu am facut prea mare lucru cu viata mea. Ideea e ca trebuie sa fac. Ideea e ca mai am o sansa. Ideea e ca sunt norocos. Ideea e ca am tras moartea de par si de ungii... Ideea e ca vreau sa stii cat mai constient conditia in care te afli. Ideea e sa stii ca ai doar o singura viata pe care defapt nu o ai, caci nu esti tu stapanul absolut al ei. Neprevazutul este stapanul absolut si el te poate lovi oricand, oriunde, fara motiv. Asa ca, draga prietene care ma citesti, iti doresc sa ramai cu accentul pus pe fiecare lucru care iti place si care te face sa simti ca traiesti. Iti doresc sa nu treci prin ce am trecut eu, iti doresc implinire.
Sper sa te fi ajutat cu ceva.

Tu ai simtit vreo data, macar in vis, momentul in care inima ti s-a oprit si toate venele ti s-au umflat, ca niste cimpoaie intonand imnul mortii? Banuiesc ca nu...

Ai grija de viata si fa ce-ti place. Fii tu stapanul vietii tale.

Dintr-un colt de inima, Andrei C.

Confesiunea...

2009-03-26T06:53:00.000-07:00

Murdar, bolnav, ros in intregime si greu ca o piatra de mormant... Era sigur: era vorba despre sufletul sau. Incalcita, apasatoare, stridenta, si absurda... Vedea atat de clar cum se zbate vina in constiinta lui.

Cum s-a putut intampla asa ceva? Era cel mai calm om, avea cei mai blanzi ochi. Sinceritatea si rabdarea erau virtutile sale de baza. Pana si Dumnezeu parea ca e de partea lui. A durat doar o clipa, un fulger, o fierbere intra-circulatorie. Acum nu mai avea nimic, caci bestia din el ii rupsese toate sigiliile logicii. Tacut... Mainile ii erau pline de sange, cutitele zaceau calme si zambeau satisfacute, scapate ca un blestem nedorit pe podeaua rece din mana lui incontrolabila si lipsita de forta, ca dupa un uragan. Ochii ii erau mult prea reci si timpul incremenise. Afara era soare si se auzeau rasete de copii. Acestea ii dezacordau parca intreaga realitate. Vocea ei pierise pentru totodeauna. Simtea cum innebuneste exponential. Privea tabloul creat cu maretia miscarilor mainilor sale barbatesti sculptand in carnea fiintei atat de mult iubite. Statea intr-un abator de vise. Cu cat mai tare simtise dragostea si pasiunea pompandu-i in vene, cu atat mai departe zburase sangele, iar camera arata acum ca un festin al unei fiare flamande. Vedea totul atat de clar, in lumina unui soare de pranz. Vedea praful cum se aseaza. Culorile erau atat de calde. Catifeaua pernelor patate cu sange adia in fundal. Hainele, valiza si intreaga biblioteca se scaldau in sangele atat de feminin al iubitei sale. Cartile pe care le citisera impreuna erau acum semnate cu lichidul ei vital. Acum el era singur, iar capul i se umfla... si-l misca necontrolat si haotic.. Privirea incerca sa si-o mentina intr-un punct nefamiliar ca sa nu-si amplifice dementa ce incepea sa prinda radacini in intreaga scena. Un gand paradoxal il lovea ca un baros de plumb in cap: eu n-as fi fost in stare. Si totusi fusese... Adrenalina ii ocupa acum mai mult de trei sferturi din corp. Simtea ca ii era sete si parca atatea organe ii faceau pofta. S-a apropiat de inima ce zacea langa pat. S-a aplecat si a luat-o in mana... A privit-o obsessiv si a intrebat in gol: acum unde o sa mai pleci, dragoste? Apoi a luat o muscatura din ofranda pe care singur si-o adusese. Avea un gust atat de bun... de razbunare cu garnitura de nebunie. S-a asezat jos, apoi s-a tarat sub masa veche de lemn. A cules ochii, ficatul si rinichii si a inceput sa se hraneasca. Statea ghebos si, plin de sange la gura, musca cu sete din ramasitele ei. Vocea unei copile l-a intrerupt cateva secunde: "Mama mea e mai frumoasa decat a ta! Sac!", adresandu-se altuia. El se intoarse si privi in partea opusa a camerei, unde capul iubitei zacea fara ochi si limba departe de corp, intr-o balta rosu-carmin. Era opera lui. Gandul sau ii raspundea parca acelei voci infantile: "Te inseli, ea ar fi putut fi cea mai frumoasa mama!". Tocmai ii tinea in mana ochii care ii placeau atat de mult, si se intreba ce gust ar putea avea... Gusta, si dupa putin chin la mestecat albastru, parca putea simtii ce au vazut ochii aceia frumosi. Intelegea mai bine, sau cel putin asa i se parea. Apoi, dupa ce s-a vazut satul atat fizic cat si spiritual, a inceput sa planga. Plangea... si manjea toti peretii ca un pictor ambidextru: "EteRn", "DeliCios", "Delir", "ParAdox", "IreVersibil", "A + A = DulcEa dragosTe...", "Foame dEtine", "Destin", "ADeVAR", "ADEvaR!!!!!", "GoLde eter", "Spirala sangVINa", "LINiste........", "LabiriNt caNibAl...", "EU?!", "Te simt in miNE...". Apoi a adormit, ca un prunc inocent, intre lacrimi si sange, fara sa-si mai poata da seama ce a facut...

Murdar, bolnav, ros in intregime si greu ca o piatra de mormant... Era sigur: era vorba despre sufletul sau. Incalcita, apasatoare, stridenta, si absurda... Vedea atat de clar cum se zbate vina in constiinta lui. Visa...

S-a trezit a doua zi, dupa 18 ore... Zambea. Copiii radeau si azi cu naivitate. Era mult mai limpede. Se simtea renascut si nu-i venea sa creada. A admirat panorama camerei putin si apoi si-a venit in fire. Parca uitase de starea sa de ieri si era atat de mandru de fapta facuta. Stia parca atat de sigur ca si ea ar fi vrut asta. Nu mai conta toata lupta din ziua precedenta. Era alt om. Alta fiinta. Avea si planuri. Era clar. Trebuia sa pastreze bucatile la rece si sa curete capodopera sa, sa nu cumva sa ii strice cineva noua persoana, intervenind cu norme si masuri la vederea crimei. N-a durat prea mult, caci era foarte bine organizat. Trecuse de socul primei dezvaluiri a adevaratei lui puteri. A adevaratului el. Ca sa-si demonstreze, a facut si poze. Dupa asta, pe iubita a dus-o in beci, sa o lase langa butoiul cu vin, intr-un frigider improvizat. Avea in gand sa mai serveasca din cand in cand din ea la cate un pahar cu vin rosu, in amintire. Trecuse cu bine, se simtea puternic. Avea acum in ochi sticlirea specifica unui debil mintal, dar se putea controla, asta era diferenta. Sentiment vulgar de putere. Trecuse printr-o metamorfoza dureroasa, dar meritase...

A inceput sa iasa din casa, sa respire, sa ii priveasca pe acei copii ce parca se jucau intr-una in amintirea ei, sa isi salute vecinii cu veritabila eleganta. Era schimbat, era deschis, era tot ce si-a dorit vreodata sa fie. Gandul ca ea e cu el mereu ii incalzea mintea... Avea ganduri mari. Roata se intorsese...

***ToBeContinued***

Buna vestire....

2009-03-25T13:30:00.000-07:00

Nu, nu sunt nici Dumnezeu, nici Diavolul. Eu n-am nicio treaba cu nici unul dintre ei. Desigur, nici ei cu mine, asa ne-am inteles noi candva. Eu sunt un altfel de inger, cu altfel de ura. Sunt un sunet indepartat al sufletului tau, soptind din intuneric spre a te ingheta, in cel mai bun sens cu putinta. Inghetul constientizarii. Sunt aici sa-ti prevestesc ca n-o sa ti se intample nimic special, pentru ca lucrurile speciale nu apartin oamenilor normali, in general. In primul rand pentru ca nu stiu sa se bucure de ele, in al doilea rand pentru ca prefera sa compare in loc sa simta. Asa ca sunt aici sa te sfatuiesc sa te linistesti. Sunt aici sa te-nvat sa simti lucrurile speciale, marunte, pe care le omiti din cauza ritmului prea alert cu care traiesti. Sunt aici sa te fac sa fii pentru putin timp sincer cu tine. Asa ca... Stai! Opreste-te din nebunia ta infernala pentru o clipa. Am zis STOP. M-ai inteles? Nu te-ai saturat de miscarea asta haotica a fiintei tale? Stai dracului calm pentru doua clipe. Stii cine esti? Stii ce vrei? Nu. E bine. Chiar conteaza? Chiar crezi ca vrei si poti sa te intelegi macar pe tine? Lasa tot deoparte. Incremeneste-ti sangele in vene... Sa nu-ti mai circule prostiile de niciun fel prin inima si prin creier. Poti sa si mori. Stinge-ti lumina omenescului si-a firii. Si nu te mai gandi la nimic. Da-o-n colo de metafizica. Da-l in colo de timp si da-le-n colo de probleme. There is no spoon, you know... Elibereaza-ti mintea si respira adanc. De cand n-ai mai facut asta? Te-ai linistit? Bine. Acum inchide ochii si deschide-i mai tare, cat poti de tare. Uita-te bine la peretii din jur care sunt defapt cea mai mare parte din realitatea cunoscuta de tine. Crunta, nu? Esti inchis... Voluntar al monotoniei. Dusman dar si frate al plictiselii. Poate chiar si mama si tata. Dar totusi te misti in cercul tau stramt, dandu-ti o importanta aparenta. De cand te toti agiti ca un gandac scarbos pe sub podeaua vietii ridiculizate de destinele altora sau dupa vreun ceas vechi, uitat de lume, fugind de soarta inevitabila de a fii stalcit? De prea mult timp. Asta esti, asta suntem cu totii. Nu te speria. Decizii, decizii peste decizii, secundele trec prea rapid si transpiri sub presiunea unui gand uscat la viitor. Obosesti de cate ganduri insistente si voci te chinuie spunandu-ti sa faci ceva. Alunga-le. Gandaci inofensivi si nesemnificativi. Ei sunt partea din tine care te agita in halul asta. Eu sunt format doar din 0 sau 1, pe care le poti trece cu usurinta pe langa tine, fara sa le procesezi. Ai 50% sansa de a face ceva bine inca din start, fara a gandi deloc. Mi-as imprima matricea in codul tau genetic, sa vezi si tu cat de vectoriala e lumea asta, cat de exacta, cat de mareata si cat de nepasatoare fata de existenta noastra a tuturor. Cu cat te strofoci mai mult, cu atat iti scazi sansele. Sunt un Gavril sedat. Si nu stiu nici eu ce am vrut sa spun mai sus. Sau poate ca stiu, dar spun asta din teama ca tu nu m-ai inteles si nu vreau sa te simti ridiculizat tocmai de o mana venita in ajutor. Poate te-am ajutat cu ceva, poate nu. Devine o pasiune sa scriu stiind ca cineva e curios si chiar placut surprins de aceste cuvinte. Mi-as da aripile astea prafuite de arhanghel narcoman (care oricum se simte la inaltime tot timpul) doar sa stiu ca ramai cu ceva gheata in suflet dupa cuvintele mele. Ti-as vorbi despre orice lucru si ti s-ar parea atat de absolut daca ai fii cum ti-am descris eu mai sus de calm. Calm ca penele ce-mi curg lovite de vantul revelatiilor. Lin... Rar mai intalnesti oameni calmi, care au rabdare sa te asculte. Si mai rar oameni care vor sa ii asculti. Mi se pare trista accelerarea asta a vietii, parca am fii inchisi sub un dom de sticla pentru un experiment ce se apropie de termenul limita. Parca ni se cos sufletele, parca ni se cos buzele. Expiram. Ne stricam. Alteram intreaga materie ce ne compunem. Ajungem roboti incapabili de sentimente complexe. Mi-e somn, mi-e foame, mi-e a reproduce, mi-e lene, mi-e frig, mi-e greata. Artificializare divina, de undeva de sus... De pe muntele evolutiei, direct de pe varful pe care nu ajungem niciodata niciunul. Prieteni? Frumos. Pasari rare. Oameni ce-ti tin un scut deasupra capului tau cand mana ta e prea slaba sa mai poata. Prietenii sunt prea putini si pleaca in multe zari, ca pasarile, lovindu-se de pumni in loc de maini intinse si ajutor si tarile calde. Dezbinare. Singuratate, chiar in plina multime. Esti norocos sa ai un prieten care sa ramana mai mult timp pe aceeasi lungime de unda. Sau poate la unii e altfel. Poate la unii viata chiar e roz. Poate sunt eu bolnav de o orbire ce nu-mi da pace si ma face sa scriu numai negativisme. Oricum, pentru ca paradoxul este legea in ziua de azi, nu-ti mai dai seama care roz e gay, care gay e bi, care adevar e fals si care fals e mai potrivit pentru a merge mai departe, mintind pentru a-ti atinge scopul. Care deal e vale, care plus e minus care miez e scoarta? Nu! Iar ti-ai umplut mintea cu ganduri... Arunca-le... Nu judeca nici in interior, nici in exterior. Nu gandi, nu te arunca in prapastia unei usi orizontale deschise cu greu doar pentru a cadea necontrolat prin altele din dosul acesteia. Sunt aici sa te prind din cadere tocmai pentru ca iti spun sa incetezi cu ganditul. Nu trebuie sa ramai cu nimic in constiinta, ci doar in inima. E bine c-ai simtit ce-am vrut sa-ti transmit, daca ai simtit.

Daca te lasi prada piesei de teatru cu fatada finisata si substrat egoist in care existi involuntar, nu te va mai putea ajuta nimeni.

N-ai nevoie de ingeri pazitori, n-ai nevoie de mine. Eu sunt doar o raza beata in mintea ta. Tu esti cel ce trebuie sa aiba grija de tine.

Sunt aici sa-ti fac buna vestire a unui adevar absolut: tu esti centrul universului tau. Fara tine, n-ar exista nimic pentru ca a nu-ti apartine inseamna a fi mort. Si a fi mort este oglinda semitransparenta in care poti privi dincolo dintr-o singura directie.

Am zburat, pa!

Scrisoarea unui soldat < Partea I >

2009-03-23T10:33:00.000-07:00

25 iulie 1476 - Razboieni

Draga familie,

Scriu sa va anunt ca am ajuns cu bine si in tabara noastra din jos de Razboieni. Drumul a fost istovitor si nelipsit de incidente. Am umblat o noapte intreaga nedormiti si mesagerii au tot sosit pana au cantat cocosii si s-a crapat de ziua. Vestile sunt crunte, caci turcii vin in numar de o suta douazeci de mii de oameni spre a ocupa Moldavia. Sunt zdrobit si de pierderea celui mai bun prieten, Gheorghe Pelticu, baiatul cu care am pornit de la noi din sat sa apar tara. Baiatul cu care am copilarit si pe care l-am iubit frateste pana la cer. S-a dus! Insa Stefan vv. ne indruma sa credem in pamantul stramosesc, caci numai el ne-a scapat de atatea ori si tot el ne va scapa si acum. In ochii lui poti vedea curajul a o suta de oameni caci vestea nu l-a facut nici sa clipeasca. Eu sunt nou in oastea cea mare, caci am luptat doar cele doua batalii despre care v-am spus in scrisoarea precedenta, aparand un sat din sus de Bacau de cativa turci scapati sa-l prade. Sunt nou, dar viata de ostas deja ma istovit amarnic. Asta-i treaba de barbat, nu de baiat de 18 ani cu idealuri in loc de experienta. Deci, dupa cum am zis, noaptea a fost grea. Noroc de palosul ce mi l-ai faurit cu focuri vii, draga tata. Noroc de incaltarile ce mi le-ai cusut din tot sufletul, draga mama. Asa am reusit sa vad zorii si azi. Acum ne-am odihnit cat am putut si cum am putut. Unii dintre noi suntem raniti. Altii au pierit seara trecuta. Unele voci spun de o boala cumplita ce sta sa se porneasca prin zonele acestea. Ganduri cumplite. Oamenii innebunesc vazand cu ochii. Se intampla multe lucruri stranii. Sa va zic cum am nimicit asta noapte un hot de turc ce incerca sa traga cu ochiu la ostirea noastra. Atunci a pierit si Gheorghe. Ticalos de turc! Sa va zic si cum. Tocmai treceam cu totii printr-o poiana, si cum eram noi insetati ne-am invoit la o pauza pentru apa de izvor. Se lasase intunericul si aveam doar cateva torte. Mi-am luat pe Gheorghe Pelticu si ne-am dus spre un izvor din apropiere. Nu stiu cum se facu in intunericu noptii, dar dintr-un tufis din codru mi s-a parut ca a licarit ceva. Mi-am vazut de treaba, dar apoi a aparut din nou, si mai strident. Era o stralucire metalica cauzata de lumina tortei lui Gheorghe pe un fel de armura. I-am zis sa ne impartim si sa mergem din doua directii spre locul suspect. Zis si facut, am luat-o pe o carare din stanga, Gheorghe cu torta prin dreapta. Cand a vazut aceasta, turcul a mai asteptat putin si apoi a tresarit din ascunzis. Pana am ajuns, pe Gheorghe il lovise dusmanul prin surprindere cu un pumnal, iar apoi o luase la fuga pe alta poteca. Am urlat dupa ajutor, dar nu au auzit caci eram abatuti de la drumul celorlalti. Stiam padurea asta. Stiti, cand eram mic ca m-ati lasat la bunici aici, inca ma mai tinea memoria. L-am lasat pe Gheorghe acolo, cu greu, si am luat-o la fuga. Am luat o scurtatura si i-am iesit in cale, lovindu-l cu palosul drept in beregata. Cata ura a avut lovitura aceea nu va tot spune in cuvinte, dar aproape i-am retezat capul dintr-o lovitura, de furie. M-am intors apoi la Pelticu sa-l ajut. Avea o rana adanca intre coaste. Urme de otrava. Era grav. Mare mi-a fost tristetea si deja ne departasem prea mult de oaste sa chem ajutoare. Mi-a lasat cateva cuvinte pentru Ilinca lui din sat si pentru mosii lui, sa le transmiteti voi: "Mama, tata, Ilinca... am sfarsit miseleste in noapte pe o lama straina fara sa-mi implinesc visele despre care ne-am vorbit atat. Mi-au furat sufletul, dar nu vor fura tara. Va rog, nu uitati niciodata ca v-am iubit din suflet. Copilului, draga Ilinca, sa-i spui Stefan, dupa conducatorul nostru plin de glorie...". Apoi m-am tarat mai mult decat sa merg spre ceilalti soldati si le-am povestit fapta. Ii luasem turcului stema si i-am aratat-o lui Stefan Voda, povestindu-i toate amanuntele. M-a privit drept in ochi si mi-a strans mana barbateste. Mi-a zis ca fara interventia mea, planul sau de a doua zi ar fi esuat din cauza iscoadei turcesti. Mi-a inmanat o punga de galbeni, un scut si o sabie nou-noute. M-a laudat in fata celorlalti si mi-a marturisit ca-i pare rau de prietenul meu. Era o mare crestere de morala pentru mine. Nu degeaba i se spune Stefan cel Mare si Bun. Banii vi i-am trimis aproape pe toti, de teama a nu pati si eu ca Gheorghe si pentru ca vreau sa fiti fericiti. S-a sfarsit si cu asta si s-au impartit turele. Apoi, spre zori, ne-am pus si eu cu tura mea de garda la somn. Acum abia m-am trezit si ii vad pe alti cativa cum scriu scrisori in jurul meu. Cate chipuri amare si inspaimantate sunt aici. Cata amaraciune in fiecare cuvant. Stim cu totii ca nu toti o sa apucam ziua de poimaine. Bine ca m-ati invatat sa scriu si pe mine cand eram mic, ca altfel nu stiam cui sa-mi destainui naduful. Pe tine, Marie, sa nu uiti ca te iubesc si c-o sa ajung inapoi la tine cumva. Ne-om casatori si noi si-om fi fericiti ca oamenii. Nu ma simt inca invins. Vad lumina victoriei pe palosul primit de la Stefan. Vad o forta dincolo de fortele lumesti printre ostasii nostrii. Mergem cu Dumnezeu inainte! Mesagerul cu scrisori da sa plece asa ca nu mai pot prelungi. Aveti grija de voi! Asteptati-mi urmatoarea carte.

Cu dragoste, Mihail S.

***Stilul si limbajul folosite in acest text cu tenta istorica nu reflecta limbajul si stilul perioadei descrise. Imi cer scuze, dar nu am inca atat de multe cunostinte in domeniul arhaismelor lexico-gramaticale. Trecand peste asta, sper sa transmit atmosfera specifica. Va multumesc de intelegere! Pentru mai multe amanunte accesati aici. Andrei C. ***

Altfel de ura...

2009-03-22T07:36:00.000-07:00

E din nou unul dintre acele momente cand imi vine sa scriu. Habar nu am despre ce. Dar o sa incerc sa te plictisesc din nou. Cu ce vrei sa te mai pun la curent? Nu prea stiu multe noutati, pentru ca nu imi pasa. Lasa-i se se omoare in razboaie, sa faca tot felul de mizerii, sa intre in armonie cu toata lumea asta dereglata. (Frumos paradox...) Nu-mi pasa! Nu stiu cine sunt ei, la fel cum nici ei nu dau doi lei pe cine sunt eu sau ce vreau. Lasa-i sa arda lin, in propriul lor venin ucigator de vise. Ce-as putea sa-ti relatez, in afara faptelor lor ridicole, imbibate in alcool sau insetate de bani? Putine lucruri, pentru ca isi baga nasul urias si nesimtit in orice lucru ce ar putea aduce venituri burtilor lor imense sau creierelor lor minuscule... Hmm... Sa ma gandesc. De exemplu, iti pot spune cat de absurd mi se pare sa ma incalcesc printre sisteme de polinoame si limite de integrale definite, cand unii oameni (sincer nu stiu unde exista asemenea oameni in realitate) pot da examenul (devalorizatul examen) de "bac" (asa cu b mic) la obiecte gen istoria baletului (ISTORIA BALETULUI??!?!?!), pregatire sportiva teoretica sau servicii coafor stilist (si multe altele). Mi se pare o mare, MARE gluma proasta. (Probabil tot genul cu nasul mare prezentat mai sus are o legatura si cu asta) Adica sunt oameni ce trec bacul fara sa trebuiasca sa stie macar cat e doi la puterea minus doi (ia vezi, tu stii?), pe cand eu trebuie sa rezolv ecuatii in siruri si in combinari si aranjamente? Ha... Aceeasi diploma? Sa mori tu? Pai si ce-am facut? Cum e cu sistemu de invatamant? Poate sunt indignat degeaba, pentru ca nu m-a obligat nimeni sa ma inscriu la matematica-informatica, dar totusi e diferenta de la cer la pamanat intre dificultatea acestui examen, in functie de profil si toti ne trezim cu aceeasi diploma inutila in mana. Macar daca primeam si eu un bonus sa stie ala unde ma duc sa ma angajeze ca mi-am stricat creierii de la teoriile lui l'Hospital si Euler (exemple poate nu chiar potrivite, dar merg)(si astia-s doar doi pe care tre sa-i tinem minte pentru rezolvarea unei variante de bac la matematica cap-coada). Huh! Abia astept! (Tin sa mentionez ca acel punct de vedere vine de la un om caruia ii place matematica, dar care nu si-a cam batut prea mult capu cu ea pana acum - eu). Momentan sunt in stare rusinoasa de vegetare. (stau ca o planta si nu fac nimic toata ziua, exact) Nu-mi pasa prea tare de diploma asta. Insa nu vreau sa fiu considerat un inapoiat de restul lumii doar din cauza unei norme pe care mi-e greu sa o accept. Pot sa-ti zic c-am hotarat de maine sa ma apuc de tocat creierii... Ce-i maine? Luni, 23 martie. Incep cu 3 luni inainte de examen sa ma pregatesc, fara sa-mi fie teama sau sa fiu stresat deloc. Slalom printre notiuni pe care trebuia sa le am deja in cap. Slalom din ala de neam prost in care trebuie sa ma ciocnesc de toate obstacolele, indiferent de cat de mult vreau sau nu. N-o sa fie prea elegant... Notiuni momentan vagi in mintea mea... Totusi, de unde sa le am cand liceul ne e dat tocmai in momentul vietii cand te ciocnesti de toate ispitele si anturajele posibile? Fiind mai curios din fire si zicandu-mi ca n-am sa trec decat o singura data prin anii astia, mi-am luat mintile in cap. Multi fac asta, multi nu o fac. Suntem multi... cum sa nu! Cateodata mai mult, cateodata mai putin, dar in orice caz scoala nu era printre prioritatile mele. Seri pierdute, zile pierdute, clipe pierdute... Betii, calatorii, substante, rasete... toate vor fi un castig in mintea mea peste cativa ani. Mi-am ales sa fac liceul de langa liceu... Stiu, poate nu esti de acord cu mine, dar tocmai din cauza acelui sentiment de incatusare care nu te-a lasat sa treci linia ratiunii, de fiecare data cand ai vrut sa explodezi si sa vezi lumea un pic altfel, sa incalci regulile, sa simti adrenalina in vene. Stiu ca ai vrut... doar esti om, ca si mine, sper. Asta nu inseamna ca iti sunt inferior in vreun fel sau invers, nu ma consider. Poate doar societatea poate face o diferenta cretina si nefondata, insa pusi fata in fata, suntem egali. Nu te invata un profesor mai mult decat poti invata singur intr-un bar. Suna total gresit, nu? Insa tot acel sentiment de normalitate te face sa crezi asta. Nu stiu care dintre noi va fi mai castigat. Dar avand in vedere ca mi-ar placea extrem de tare depanarea acestor multe amintiri frumoase si starea de melancolie la o tigara cu un prieten vechi (care trecut alaturi de mine prin toate nebuniile fiecarei varste) mai mult decat un salariu mai mare si o slujba stabila, probabil voi considera ca am ales un drum bun. Poate nu unul bun in sens universal, bun pentru mine, AL MEU. Nu regret nimic... Si voi continua. Dar tu, normalule(daca mai existi, macar), regreti? Eu nu... Pentru ca n-am vrut si nu o sa vreau niciodata sa ajung sa fac parte din masa oamenilor precizati la inceput. Mai bine mort... Mai bine mort....... Ajung si la vorba lui Moromete de pe patul de moarte: "Domnule,... eu totdeauna am dus o viata independenta!". Si ca tot veni vorba de tarani liberi, cat de tare mi-ar placea o casa la tara, cu porcu meu si gaina mea si fara tehnologii inutile inventate pentru lenosi... Dar vai! Si de la sate vin stirile de la ora cinci, calare pe muchii de topor si iesite direct din cranii sparte de ciomag... Mai bine pe luna... Dar si aia e cumparata... Mai bine mort... Revin, mai bine mort... decat sa ma inghita gloata, pulimea (ah, ce-mi place cuvantul) de neghiobi frustrati.

Hai, spune-mi ce crezi... Spune-mi cum vezi tu lucrurile? M-am saturat sa taci...

Criza de lene.

2009-03-17T08:44:00.000-07:00

Trei coji de banana aruncate fara pasare si uitate pe masa. Zac moarte. Bomboane, pliante cu facultati neinteresante, pungi si un dulap ce sta sa-mi cada in cap, toate sunt dramele acestui moment. Unele chiar colorate. Lenea e apasatoare si ma strange de sinapse. Nu-s prea constient. O cana goala, murdara si muta, plina cu lene. Ma uit in ea, nicio culoare, nicio substanta. Totusi, e lene. Stiu, caci mai iau cate o gura cand mi-e sete. Ii simt gustul in toti muschii. Nu stiu ce am azi, dar ma simt tare uscat, secat. Mai ales in gat. Mai ales pe buze. Esti foarte obsedat daca te-ai gandit la prostii doar cand auzi "in gat". Iti fuge mintea. N-am ce-ti face. Stii si tu, nu tre sa-ti mai zic, perversule. Praf, ascuns de culorile sterse ale incaperii. Lumina din ce in ce mai absenta. Geamul, gradina proaspat arata de tata si parul batran cu trunchiul plin de crestaturi, muribund. Nici macar o floare. Nici macar iarba. Nici macar o creanga ce pare vie. Nu ciripeste nimic sub cerul asta de plumb. Totul e tacut, implinindu-mi lenea. Implinindu-mi firea. Muzica in fundal, nu ma mai ajuta. Sunetele nu mai sunt acordate cu nimic din mine. Simt cum ma zdrobesc sub propria greutate. Totusi, mai trag un gat din cana, ...gat paradoxal. Ce sa fac? Mi-e sete. Continui sa fiu realist. As vrea o palnie... Nu-mi face bine, dar e atat de dulce... Vreau sa torn infinitul in minte. Macar asa as parea si eu ocupat cu ceva. Observ firmituri, haine lasate cu nesimtire pe alocuri si panza de paianjen la toate colturile. Intern si extern. Pana si la toarta canii plina cu interminabila lene. De unde atatia paianjeni? Pereti intregi, plini. Frigiderul gol sta rezemat de unul din pereti dupa usa. Intr-un picior. Practic, nu pot deschide frigiderul in timp ce ies din camera. Normal, doar n-am nevoie. De ce-as vrea asta? Sunt destept, parol. Inutilitatea logicii se incarneaza in fraza mea precedenta. Si ce? Defapt nu eu l-am pus acolo. Mie doar mi-e lene si el parca ma roaga sa-i dau si lui din cana. Nu! N-o sa-mi ajunga daca-i dau. Nu fac risipa, nici un gram. Usoara dementa, gandindu-ma ca frigiderului ii este sete, ca-mi vorbeste. Ce-oi fi pus in lenea asta? Ma ia de cap, nu e bine. Tastele "t","a","s","t","e","l" si "e". Ce-i? Te asteptai la ceva mai interesant? Mi-e lene. S-au culcat metaforele interesante, tot de lene. Lene absoluta. Lene la kilogram, 90. Masina de facut rapoarte a sacadat cand i-am dat sa calculeze cata lene am pe milimetru cub din corp. Si de cata vreme. Vremea lenei, lenea vremii, impletite in soapta. Amortesc si-mi misc doar degetele, la fel cum tu iti misti doar pupilele. Hai ca nu te mai chinui, ma duc sa ma mobilizez. Sa nu cumva sa-mi furi cana cat sunt plecat. Totusi ai putea sa o sfarami pentru mine? Mi-ai face un mare bine. Merci de timpul acordat, iar ai pierdut vremea. Ma ierti?

Monotonie in suc propriu... < II >

2009-03-15T08:32:00.000-07:00

...Unde ramasesem? Hmm. Nu conteaza. Oricum, prin orasul nimanui. La o anume intersectie. Atmosfera extraterestra. Vant aspru. Ganduri ciobite. Bateria de 1 leu a mp3-ului tocmai s-a terminat. Acum trebuie sa ascult zgomote. Irascibilitate in asacensiune. Vlaga aproape lipsa din vene. Ochii sticlosi privind in jur la niste culori nefamiliare. Incep sa urc dealul care ar trebui sa ma duca acasa. Monoton, acelasi deal pe care il batatoresc de cel putin 8 ani. 8 ani? Bai da mic mai eram si mare mi se mai parea dealu asta, aproape un munte. Acum? O movila molcoma si statuta. Inaintez calculand parca fiecare pas, ca sa ajung cat mai repede acasa, in vizuina. Sunt obosit de lumea exterioara. Obosit si enervat. Pe la jumatatea lui, gradinita numarul 14. Acolo facusem primele mele studii de specialitate. Eram expert in lego si-n cucerit doamne educatoare. Aveam fler, ce mai. Carisma. Acolo ma indragostisem prima data de... cineva, de... ceva. Amintirea ma face sa zambesc. Din nou ma mir cat de mici imi par acum lucrurile. Eram un omulet, straniu si visator, caruia toti ii atribuiau idealuri marete. Si nu faceam decat sa ma joc, sa rad si sa invat regulile lumii pe care acum o detest atat de tare. Unde mi-e naivitatea? Masti. Multe masti pe care dupa ce le-ai dat jos nu mai ai cum sa le pui inapoi, oricat de mult ai vrea... Dupa ce trag cu ochiu in curtea de cativa metri patrati, in spatele careia nu demult faceam prostii cu niste "copii mai mari", pe o strada ingusta si retrasa; curte pe care altadata o vedeam ca pe un stadion de fotbal, mai urc putin spre varful dealului. Acolo, doamna Maxim Speranta tocmai cobora dintr-un taxi, ...masina, ceva in genu. Nu o cunosc, cu exceptia catorva interventii. Moaca ei (pardon), totusi, imi provoaca un crampei de suras. Cu siguranta singurul lucru pe care l-ar spune altii despre ea este ca "speranta moare ultima". Cliseu penibil. De ce sa moara ultima? In tara asta speranta este ucisa prima, pentru ca "cei de sus" sau "cei la locul potrivit, in momentul potrivit" ai acestei tari au grija sa tinteasca spre radacini. Sa faca omul sa tina capul in pamant, cu orizontul cat mai redus spre zero. Nu sunt negativist acum. O sa-mi dati dreptate candva. Nu am chef de dezbateri inutile, totusi. Insa mie aceasta profesoara ciudata imi aduce aminte de un moment cand eram de servici pe scoala. Stateam cu Emi (colegul de banca si de datorie in acel moment) si incercam sa ne gandim ce are numarul 313 asa special. (Problema ne era propusa de domnul profesor de matematica Tetiva Marian.) La un moment dat, doamna de mai sus apare pe culoar si se apropie. Vine cu un zambet batranesc si ma cerceteaza bine. Apoi imi spune ca ii place "barbishon-ul" meu pentru ca ma face matur, dar ca ar fi bine sa-l dau jos cand voi mai creste ca sa nu par prea batran. Apoi a mai adaugat niste amanunte pe care le percepea ea la cei doi rockeri de servici, trase prin inelul frantuzismelor care ii incarcau limbajul. Emi a ras putin de mine, in stilu-i amical caracteristic. Am ras impreuna cu el, in stilu-mi caracteristic. Era o interventie bine privita de amandoi, pentru ca ne plictiseam cronic. Revenind la prezent, pentru ca totul a durat in capul meu doar cateva secunde, imi continui drumul, fara sa o salut macar, pentru ca era prea departe. Asta m-a facut sa ma gandesc ca mi se intampla adesea sa ma intersectez cu oameni cu care candva eram prieten bun, iar acum nici macar nu am puterea de a rupe trecerea timpului si sa-i salut. E apasator uneori, avand in vedere ca nu prea gasesc un motiv prea clar pentru a face asta. Evolutie? Uitare? Mandrie? Schimbare? Teama? Rusine? Naiba stie, dar eu stiu ca ni se intampla tuturor, si stiu ca probabil o sa ajung sa fac asta si cu tine, care citesti acum asta, daca asa va fi soarta. Continui, incercand sa nu mai lungesc atat gandurile in capul meu. Alta intersectie, alta intersectie, curba, alta curba, alta intersectie. Parca e un joc de X si O al industrializarii. Mult beton si putin copaci. Imi aduc aminte cum aratau chiar strazile pe care calc acum, cu catva timp in urma. Imi aduc aminte cum era sa respir aer. Ma apropii de casa, dupa un drum care mi se pare din ce in ce mai insuportabil. Obosit, plictisit si satul de pasi batatoriti, ma imping in poarta si ii ordon cainelui sa plece la cusca. "MARSH!". Alta data as fi avut chef si sa-l mangai. Acum era doar starea apasatoare de sila absoluta pe orice. Ma ascund iar in barlogul din care v-am relatat cele de mai sus. Ma intreb daca si altii mai vad in cativa pasi atatea ganduri fara noima, care nu fac altceva decat sa imi coloreze ziua, pana la urma.

Spune-mi, vezi ce vad si eu?

Spune-mi, gresesc?

Spune orice... Nu ma mai lasa sa fierb in suc propriu. Suc de vise uscate. Paradoxal, urasc si imi place.

I'm just a dreamer, I dream my life away...

Monotonie in suc propriu...

2009-03-12T08:28:00.000-07:00

Ies tacut pe aceeasi usa pe care o tot colind zi de zi, intrarea liceului. Liceu numit dupa un domn care probabil se zbate in mormant cand vede ce-a ajuns sa numeasca lumea dupa el: porcaria de "colegiu national"... Uit repede de cantitatea de prostie inepuizabila din acest lacas de studiu, imediat ce-mi pornesc mp3-ul si imi bag o casca in ureche... Asa! Tacut. S-a sunat de intrare si nu mai e nimeni in jur. Fericire! Dintr-o casca, intr-o ureche imi curge muzica pe care imi place sa o ascult din cand in cand. Ies cu seninatate. Ma opresc pe cea mai inalta treapta, ma uit la singuratatea din jur, zambesc, trag o gura de aer in piep si-mi zic: "Cat de absoluta e linistea uneori... As vrea sa fie asa mereu. Sa nu trebuiasca sa tolerez pe nimeni, sa nu trebuiasca sa am un fond sonor fortat in fundalul gandirii mele.". Sunt intrerupt din euforie de un profesor ratacit care se grabea la ora lui, ca un adolescent. Probabil statuse la o tigara si prelungise vorba cu alt intarziat. Ciclicitatea omului. Mirosul mi-a adus aminte ca nu aveam tigari, ...tragic. Cobor vioi scarile si trag cu ochiul la cerul ce-mi ascundea soarele intre nori. "Pfff... Nici n-am nevoie de soarele tau, imi place mult mai mult culoarea plumbului si vantul nebun...". Ies din curtea scolii pe poarta mica din fier pe care multi si-au lasat, fara sa-i roage nimeni, semnatura si urma trecerii lor pe acolo, de parca ar fi avut vreo semnificatie... Depravati ridicoli. Drum pietruit, 20 de metri. Noroi mult. Imi-aduce aminte de tara. De momente in mijlocul naturii in care ma gaseam atat de usor in situatii infantile si naive. Ce mult imi placea mirosul pamantului si privelistea satului din vreun varf de nuc al bunicii. N-am timp de amintit, caci din nou sunt bruiat de zgomotul exterior al unui card de masini, pline cu oameni grabiti care au uitat ce inseamna a fi marunt. In casca tocmai incepe o melodie de pe ultimul album Parazitii, ceea ce-mi ofera un zambet multumitor si plin de indignare totodata. Priveam masinile ca pe un soi de fabrica de frustrare, producand roboti ruginiti pe banda rulanta, pentru un sistem munca-somn-carciuma-griji-vise moarte. Foarte social! "Sunt prosti, au uitat sa fie liberi! Cat de mult mi-as dori sa nu ajung stapanit de bani, de nevoi, de lume..." , imi zic in sinea mea si ascult cu placere in continuare piesa. Inaintez agale spre IOPB (Institutul Onanistic de Pompieri Barlad). "Nu-i loc in tot orasu mai concentrat in maini incordate si frustrari, nici mai incins decat acesta.", ma gandeam eu, dupa ce un vers plin cu talc "parazitian" mi-a desfundat parca sinapsele. "Macar isi fac treaba... oare? N-am experienta in domeniu si sper sa nu-mi ia foc casa prea curand.", ma gandeam. "N-o sa mai rad cand ma voi vedeam salvat de unul dintre ei... dar pana atunci. ", continua ideea in capul meu. Se pare ca nu e nevoie sa-ti ia foc domiciliul ca sa mori intoxicat cu fum, caci de atatea masini care treceau, parca simteam ca ma sufoc. Cat fum!!! "Barladul a devenit un fel de stup de soferi. ", am realizat subit, vazand cum trec prin fata mea in doua minute vreo zece masini cu semnul de "Scoala" (urat semn), intercalate cu masini cu semnul de "Incepator (!)". "Lenesilor!", gandi capul meu. Nu mai stiam unde sa sa ma mai uit ca sa evit artificializarea. 10 randuri de cabluri atarnand de fiecare stalp, asfalt si garduri inalte de beton, un mos craciun uitat atarnat la un balcon la etajul unei vile... In timpul asta incepu sa cante mai intai Ulver si dupa aia Uaral... era o combinatie de-a dreptu infioratoare. "Oare e normal sa vad realitatea atat de distorsionata negativ, in loc sa nu-mi pese?", era o intrebare ce ma bantuia. "Cred ca nu, dar nu cunosc antidotul... ". Iata si un om pe trotuarul opus, un om cu o fata aproape necunoscuta care imi face un gest ca si cum m-ar saluta, desi, eu unul, nu stiu nimic mai mult despre el decat fata. Nu-l cunosteam, si mi se intampla des. "Ce sa-i fac?", imi zic. "Hai sa-i raspund", si-i arunc o miscare a mainii stangi alaturi de un zambet incontrolabil fals. "Te-oi cunoaste si pe tine de pe-un fund de sticla...", imi zic si apoi imi continui drumu...
(Restul, dupa publicitate!)

Antisimetrie

2009-03-07T03:17:00.000-08:00

Poate ca nu doar o data ai visat si tu la ceva mai bun. La o ascensiune. La un echilibru subliniat si sprijinit de un suport stabil si oferitor de incredere, dat de propriile-ti fapte, fapte cu care singur sa-ti fi construit pas cu pas macar un metru cub de evolutie in ceea ce tu numesti "lumea ta". Fii sincer cu tine, la fel de sincer ca o rafala de vant cald care-ti mangaie fata, fara sa astepte nimic in schimb, fara sa te cunoasca si fara sa stea o clipa sa puna in balanta vreo notiune lumeasca.

Uita-te in oglinda... Fii sincer cu tine! Esti in stare sa recunosti cat de putin (aproape nimic) ai realizat cu viata asta pe care ai primit-o fara sa stii de unde sau de ce? Esti in stare sa vezi repetitiile monotone ale acelorasi activitati pe care le manifesti fara incetare, prostesc, inconstient, zi de zi? Esti in stare sa-ti pui macar o intrebare care sa patrunda mai mult decat o razatoare in problemele pe care le ai? Daca nu, atunci probabil te vei uita urat la ceea ce scriu eu acum. Daca da, sa stii ca acea cale pe care o urmezi se poate schimba oricand, daca vrei.

Asculta! Vreau sa fiu cat mai sincer. Eu nu sunt acela caruia sa-i pese prea mult sau prea des. Dar cateodata, cand simt ca totul se darama in jurul meu, as vrea sa fac ceva care, daca nu sa schimbe, macar sa conteze. Nu sunt optimist, ci doar incerc sa fiu mai bun sau cel putin diferit de gloata cea mare. O urma de lumina intr-un suflet intunecat de probleme. Nici nu mai stiu cum sa imi manifest ingrijorarea pentru indiferenta asta a lumii care vine din atatea planuri. Defapt, nici nu stiu daca se mai numeste indiferenta, pentru ca deja le-a intrat in sange popoarelor lumii. Omul se naste si moare indiferent in ziua de azi. Deci probabil ca eu sunt problema, ei sunt normali iar eu sunt "prea ne-indiferent". Trist mai, trist tare! Probabil daca as fi in alta stare, as rade de ce scriu eu acum, caci as considera postul asta o raza pe care pulimea nu o merita. Date fiind conditiile din starea mea actuala, acum ma zbat ca pestele pe uscat cu o tastatura si un ecran incercand sa scriu negru pe alb, ca si cum intr-un joc de sah impotriva unui adversar foarte odihnit (indiferenta e odihnitoare), eu as fi frant si cu pleoapele intredeschise, eventual legat la ochi si cu pistolul la tampla. Incerc sa scriu o idee transmisibila cat mai usor catre sufletele nepasatoare. Dar cine sa asculte? Ce sunt eu? V-as ajuta pe fiecare in parte, daca ati vrea macar, sa deveniti mai buni. Dar n-am timp in singura mea viata. Si chiar daca as avea timp (ipotetic), tot n-as avea nici puterea de influenta si nici puterea de convingere indeajuns de puternice. Poate daca ar fi macar jumatate de planeta dornica de echilibru cum sunt si eu ar fi posibil, gandindu-ma ca fiecare om ca mine ar ajuta un om indiferent. Totusi nu cred, pentru ca s-ar isca un jihad intre forte egale. Singura solutie care-mi ramane este sa sper ca ceea ce scriu eu ajunge in inima catorva oameni constienti. Apoi la altii, apoi la altii... si tot asa, pana cand sa fi indiferent nu va mai fi la moda.

Cuvantul poate mi-e darul cel mai scump, iar prin el as vrea sa schimb prostia asta.
Tu... Deschide-ti ochii. Nu te afunda in pesimism si probleme cum fac eu, dar incearca sa-ti fructifici fiecare plus si sa-ti repari fiecare minus. Nu e greu. Trebuie doar sa vrei.

Pune-ti singur o intrebare...

Springfobia... - Despre nemurire -

2009-03-05T05:50:00.000-08:00

Sa blog sau sa nu blog? Asta-i intrebarea. Ei, daca tot m-am pornit. Probabil nimeni nu vrea sa priveasca din punctul asta de vedere. Poate ca nici nu exista. Avertisment: urmeaza metaforizarea eleganta a lipsei de chef de viata. Expresia plictiselii si a lipsei de activitate.

Nu citi!

Aha... Sigur... Citeste atunci... Ce zi gri si fara pic de vlaga. E primavara. S-au intors pasarelele din tarile calde, intr-o tara mult mai rece decat era atunci cand au plecat. Ha! Veselie! Mie-mi spui? Privind in jur, parca ma aflu pe un camp de batalie plin de soldati, unii raniti si altii morti, ca dupa o lupta ridicola in care parca s-au infruntat pentru martisoare. Morti cu buchete de ghiocei in maini si cu ace infipte in haina inimii. Oricum, ideea e ca ei sunt pe moarte, pe o moarte mai evidentiata decat la noi, restul. Miroase a hoit de primavara! Cam asa pot descrie imaginea succint. Ploua pe cadavre. Tutunul (bun prieten) naste forme, scene, maini intinse in ajutor. Forme sterse si spalate de o lumina necurata. Un tablou pe o tema postapocaliptica a unui pictor bolnav, beat si frustrat. Zambesti? Ti se crapa figura de falsitate exagerat ilustrata in discutii de doi lei. Razi? Nechezi ca un cal batran, in cel mai bun caz! N-ai cum sa simti nimic optimist! Nu azi! Azi e a cincea zi de primavara. Iar in loc sa simt totul renascand, simt tot murind. Murind, da...

Sobru... Am chef sa meditez public, sa tin prelegeri. Glumesc. Mi-e greata. N-ai chef sa mai asculti? Pai pa! Voi concentra articolul asupra conceptului de nemurire, sa realizez o antiteza cu atmosfera de afara. Abstract. Sec. Imposibil. Irefutabil. Total metaforic. Conceptul asta e prezent in viata (HA!) noastra, in tot si-n toate. Sunt de parere ca nemurirea privita ca un concept de sine statator nu are nicio logica. Nici nu poate avea! Va explic. Nemurirea trebuie alaturata altor factori pentru a capata un inteles. Nemurirea fara nimic in jur nu inseamna nimic. Sau inseamna nimic? Ma rog. Imagineaza-ti ca esti un nemuritor, dar fara sa existe nimic altceva in jurul tau, inclusiv conceptul de "tu" sau conceptul de "a exista". Sa fie doar nemurire. Ce simti? Ce poti spune? Nu are niciun sens sa vorbesti de nemurire fara sa-i adaugi ceva. Gandindu-ma, asa tampit, ( si recunosc ca sunt putin "dus" in articolul asta ) am ajuns la urmatoarele relatii (desi semnele "+" si "=>" nu am intocmai sensul clasic):

Nemurire + singuratate => Dumnezeu
Nemurire + dragoste => Chin
Nemurire + miscare => Vant
Nemurire + exactitate => Matematica
Nemurire + foc => iad
Nemurire + ispita => Diavol
Nemurire + dorinta => Dezamagire
Nemurire + neimplinire => Frustrare
Nemurire + adevar => Minciuna
Nemurire + uitare => Pace
Nemurire + intuneric => Vid
Nemurire + credinta => Martiri
Nemurire + evolutie => Autodistrugere
Nemurire + lene => Internet
Nemurire + sange => Vampirism
Nemurire + speranta => Final
Nemurire + inocenta => Avort
Nemurire + dreapta => Infinit
Nemurire + timp => Plictiseala
Nemurire + ciclicitate => Omenire
Nemurire + lipsa de logica => Blogul asta
Nemurire + somn => Moarte
Nemurire + vecie => Paralelism
Nemurire + lumina => Orbire
Nemurire + moarte => Zero absolut
Nemurire + viata => Absurditate
Nemurire + frumusete => Natura
Nemurire + intelepciune => Istorie
Nemurire + putere => Inutilitate
Nemurire + ? => ? (...si multe altele.)

Acestea sunt doar unele din sensurile pe care le pot lua cuvintele alaturate nemuririi. Pe scurt, am putea defini orice ne inconjoara ca ceva nemuritor. Sau ca ceva derivat din altceva cu ajutorul conceptului de nemurire. Nu? Asta daca ne luam dupa mintea fugitiva a unui filosof apatic si revoltator de visator numit C. Andrei. In orice caz, probabil ca eu am niste pitici pe creier. Totusi, nu vreau sa conving pe nimeni de nimic, desi m-ar interesa pararea ta, oricare ar fi ea. Concluzia mea? Totul este nemuritor, ciclic, cu exceptia vietii pe care o traiesti chiar acum. Pentru om nemurirea este o stare de neatins, pe care unii o confunda cu amintirea numelui de catre
urmasi. Nu e asta! Gresesti. Dar hai ca a inceput un vant prea nebun afara si deja te-am plictisit, asa ca inchei abrupt, fara sa-ti las in viata decat un gol de timp, cititorule...

Marunt...

2009-02-25T10:29:00.000-08:00

Marunt...

Simte...

Tinem in propriile maini intreaga viata,
Dupa cum ne dam seama prea tarziu.
Nu e usoara, nici aproape inexistenta.
E chiar indeajuns de grea, incat, in final,
Scapand-o, obositi, ne stingem...

Simte...

Clipa formata din nimic si energie
Cum ramane scrijelita in nisipul ud
In care ai calcat si tu, si oricine
Care a simtit libertatea vreodata,
Scapand-o, fericit, in vant...

Simte...

Chiar si amintirea ranilor adanci
Pe care nimeni nu le-a inchis
Pentru tine, pentru ea sau pentru el
Devine, in ultima suflare de viata
Fericire, scapand-o in lacrimi...

Simte...

Tinerea de mana infantila de atunci
Si imbratisarea in iarba verde, tinerete
Agatata de coltul buzelor ei prezent
Chiar si acum in pofta de viata pe care,
Simtind-o, zambind, adormi..

Simte...

Mirosul fiecarui anotimp sau vis ce vine,
Rand pe rand, cu durerea si fericirea sa,
Si chipul fiecarui om pe care l-ai vazut
In fiecare sfarsit de ceas. Iar indoiala,
Pe care, scapand-o in gand, palid,

Te intrebi... traiesti?
Te intrebi... ai trait?
Te judeci... traiesti?
Te judeci... ai trait?

Simte...
Caci esti pe moarte.

The power of books...

2009-02-22T08:42:00.000-08:00

Vei continua...

" Ce-i si cu poezia asta? "
Vei spune, uimit, tu.
" Nu are nici un sens... "
Vei continua?

Am avut o gramada de idei
Ce ti-ar fi placut, cred;
Care te puteau face macar sa zambesti, cred.
Le-am pierdut din cauza ta,
A agitatiei tale fara rost.

Hai sa nu ma mai joc cu cuvintele
Mi-am zis indignat, cred.
Hai sa te fac putin sa gandesti, cred.
Ai pierdut si tu deja cateva secunde
Din viata ta, nu crezi?

" Nu inteleg... "
Vei gandi in sinea ta.
" De ce sa citesc asta? "
Vei continua...

De ce sa-ti scriu eu tie?
Caci nu-mi primesc rasplata
Si nici nu-s obligat.
Poate tocmai de asta.

De ce sa citesti cartea,
Cand poti face orice altceva?
Doar nici tu nu esti obligat,
Si, desigur, nu o vei face.

Ai un suflet desertic,
Ce moare de sete...
Mancat de viermii care canta
Din incultura dezinteresului.

Ai o viata inainte
Sa nu mori de sete...
Sa iti irigi vital emisferele,
Dar desigur, preferi altceva.

" Ce-nseamna toate astea? "
Sopteste mintea ta.
" Ce-a vrut sa-nsemne asta? "
Te rog nu continua...

Presentiment

2009-02-22T08:34:00.000-08:00

Trag o draperie de nevinovatie peste toate pacatele mele,
Formata din fum si trecere de timp.
Presimt un sfarsit de ora sau poate de viata...
Adulmec o moarte lenta si dureroasa,
A noastra, a tuturor.

Ce inocenta? Ce imaturitate?
Observ cu durere in cotul destinului
Cum devenim din ce in ce mai mari,
La o varsta din ce in ce mai mica...

Preapocaliptic sentiment care-mi zambeste undeva in minte,
Format din ploaie acida si tacere.
Gandesc prea mult in contul tuturor de nepasare...
Gasesc prea multi egoisti in lumea asta,
A noastra, a tuturor.

Ce curaj? Ce responsabilitate?
Chiar si tu vezi printre gene
Cum devenim din ce in ce mai mici,
La o varsta din ce in ce mai mare...

Copilaria, copacii, cerul senin si petalele...
Toate o sa ajunga o amintire
Pentru niste oameni nenaturali,
Toti in costume de adamant,
Fara scapare, inseminati artificial,
Intr-o lume care nu mai are loc de dragoste
Nesimulata virtual...

Memento mori

2009-02-21T03:55:00.000-08:00

Memento mori

Ti-e scris in fiecare gest,
In fiecare ceas, in orice pas,
In fiecare tren pe care-l pierzi,
Iti scrii tu singur si nu crezi,
C-o harta,-a sufletului vas,
Ti-e scrisa-n fiecare gest.

Ti-ai rupt din radacini de miez,
Din miezuri iesi, o clipa stai,
Din miezuri reci si moarte-n veci,
Tu lasi o urma si golesti,
Tot darul vietii printr-un pai,
Ce-ai rupt din radacini de miez.

Ascuns e lutul ce-ti da forma,
O forma grea ce-o simti in palma ta,
O forma moale, vie, dar fragila,
Caci la sfarsit tu redevii mocirla.
S-altii pe tine maine vor calca,
Desculti pe lutul ce-ti da forma.

Aripi de ceara

2009-02-19T02:47:00.000-08:00

Din lacrima celor ce stau sa moara,
Inchisi in labirintul societatii,
Ai indraznit sa-ti faci aripi de ceara,
Si vrei sa furi faclia libertatii.

Trupuri de om si capete cu spume,
Coarnele-ascunse, ochii sticlind reci,
Respira greu si tropaie spre tine,
Cu masti ce-ascund doar negustori de vieti.

Satul de cumpatarea far' de bine,
Din haosul acesta-ai vrea sa pleci,
Spre soare-ai vrea sa te ascunzi de lume,
Dar soarele te tine jos pe veci.

Sa faci o ultima-ncercare e-n zadar,
Te-ai inaltat si-ncepi sa te topesti,
Incepi sa cazi prin aerul amar,
Te-astepta glia sa o inrosesti.

Nu poti zbura prea sus, iar zidu-i pan la nouri,
Cu ce folos ai indraznit sa speri?
Virtutea zace numai in tablouri,
Iar de vrei liber, te zdrobesti si pieri.

Sos

2009-02-18T11:16:00.000-08:00

Chemare

Negru pamant ce ne-ai dat viata fara merit,
Te-ai saturat de neamul meu netrebnic,
Te-ai saturat sa fie intuneric.

Erupi si versi iar focul tau cumplit,
Te-ai saturat sa te lasi biruit.

Negru pamant ce-nghiti trecut si viitor,
Te-ai saturat sa-ti moara-a tale flori,
Te-ai saturat de lacomie-n toate patru zari.

Nerabdator, aduni cadavre-n urma lor,
Te-ai saturat sa cerni minciuni prin ai tai pori.

Negru pamant ce ne atragi spre groapa,
Te-ai saturat sa fii ranit in piatra,
Te-ai saturat sa ti se taie plopi.

Ascunzi in tine, in carbune snobii orbi,
Te-ai saturat de nepasarea in galop.

Negru pamant ce stii tot cruntul adevar,
Te-ai saturat sa taci, sa fii mister,
Te-ai saturat sa-ti fure oasele de fier.

Le-atragi spre miezu-ti sufleul din cer,
Te-ai saturat de specii ce nu pier,

De diamante false ce imita
Carbunu-ti slefuit,
De sufletele care se ridica
La cer cu chip cioplit.

De demoni puri si luminosi,
De ingeri negri tuci,
De trandafiri cu spini taiosi,
Pe toti in tine-i duci.

19

2009-02-13T00:46:00.000-08:00

Iata ca a mai trecut un an de la ultima data cand am spus asta. S-au schimbat multe... Din 8 s-a facut 9, din poteci s-au facut drumuri, din inceputuri s-au format miezuri, din tremurat s-a nascut incredere, din incruntare au rasarit zambetele, din intuneric s-a lasat lumina, din luna au luat nastere noi dorinte... A fost un an cu multe incercari, dar acesta care urmeaza pare ca va fi si mai si. Nu pot decat sa le multumesc tuturor care m-au ajutat in vre-un fel sa evoluez si sa imi doresc sa prind cat mai multe aniversari de astea. Va dedic aceasta poezie:

19

19 mii de pasi pe 19 sute de carari
19 zeci de fet(z)e in 19 ipostaze diferite
19 mii de cuvinte rostite pentru 19 sute urechi
19 zeci de melodii ce inchid 19 feluri de rani
19 mii de idei tampite si 19 sute de arome
19 zeci de sentimente simtite de 19 ori
19 mii de ochi curiosi din 19 sute de zari
19 zeci de rasete plutind in 19 valuri calde
19 mii de tone de fum in 19 sute de plamani
19 zeci de culori si forme in 19 furtuni sedate
19 mii de ruperi de ritm din 19 sute de vodca
19 zeci de secunde moi dupa 19 sute de orgasme
19 mii de lichide din 19 sute de dorinte fierbinti
19 zeci de pene cazand sub 19 raze crepusculare
19 mii de ingeri si demoni dupa 19 sute de razboaie
19 zeci de zecimale adormite de 19 secole de ploi
19 mii de vise implinite dupa 19 sute de clipe
19 zeci de imbratisari simultane cu 19 prieteni

Am 19 mii de motive sa am tot ce vreau de 19 sute de ori
Si 19 zeci de motive se impart acest 19 cu voi toti

Imaginandu-mi ca viata mea e ca o barca, am inceput sa vreau sa vaslesc in continuu, pentru ca cine vasleste nu are timp sa rastoarne barca.

Gandurile unui tata...

2009-01-31T03:50:00.000-08:00

"Cate sunt de spus! Cate ganduri imi dau navala in minte! Cate sentimente imi rascolesc inima si ce greu este sa le astern...
Traim cu mintea si cu inima, fiecare cu rostul ei, cu limitele pe care Dumnezeu si noi insine cautam sa le intelegem si sa le urmam. Suntem ceea ce stim, dar rareori stim ceea ce suntem. Facem ce stim, spunem ce stim, cand normal ar fi sa stim ce facem si sa stim ce spunem. Ne conduce ori mintea, ori inima, cand firesc ar fi sa ne conduca mintea impreuna cu inima. Cred ca si de aici ni se trag noua, oamenilor, multe necazuri - deceptii, ura, egoism, ambitie, mandrie, invidie, razbunare etc. - care ne pot marca toata viata, daca nu stim de unde si mai ales de ce vin. Nu traim in trecut si viitorul este doar in sperantele si dorintele noastre. Prezentul, prin faptele si gandurile noastre, defineste si justifica trecutul facandu-ne sa speram la un viitor mai bun decat prezentul.
Te rog frumos sa te straduiesti cat poti sa inveti, sa acumulezi bogatii spirituale! Lasa "inspiratiile", ca miros mult mai urat ca "transpiratiile", asa ca munceste singur, caci sudoarea muncii proprii aduce doar roade coapte. Ai inceput sa iti zidesti spatiul tau in viata. Pune truda si suflet ca sa nu il distruga nimeni si nimic, cinstea si adevarul sa fie temelia lui. Fii tu insuti, pespecta-te pe tine -in curatenie, in vesminte, in sanatate si credinta- cere sa fi respectat de cei din jurul tau pe care la randul tau ii respecti. Respecta munca si truda celor care o fac pentru tine. Acest respect si a-ti face tu munca, afla de la un chiag de jumatate de secol, sunt fapte ce vindeva un parinte si ii insenineaza crunta singuratate. Jur!!
Acum esti inca intr-un invelis protector, in lumea ta virtuala, fara sa te gandesti prea mult la viitor. Faci ce stii. Eu sunt mereu langa tine, chiar daca, de multe ori, nu ma vezi, nu ma asculti, caci iti pare ca nu-mi gasesti utilitatea. Imbatranesc! Vreau doar sa prind ziua in care incepi sa stii ce faci!"

Aceste-s cuvintele unui tata bolnav, singur, imbatranit, dar ramas cu sufletul la fel de tanar si dornic de evolutie ca si un copil. De asta, nici nu simt atat de mult diferenta intre generatii, la fel cum nici el nu o simte. M-a invatat multe, m-a ajutat si m-a ascultat intotdeauna. Am crescut bine si n-as vrea sa-i reprosez nimic. Poate doar mie sa-mi reprosez ca nu l-am ascultat la fel de mult. Sunt aschia ce pare ca a sarit departe de trunchi, dar de departe de trunchi radacinile tot imi ajung la el. Fie ca il cunosti, fie ca nu, poti stii dinainte ca tatal meu te poate face sa zambesti, te asculta si te ajuta cum poate; caci aceste caracteristici le am si eu, din inima ardealului.
Traiasca omul al carui nume l-am primit spre a-l duce mai departe in veacuri! Iata si melodii care ii plac lui (voi face update, din cand in cand):

Frostbitten Words... < II >

2009-01-29T00:34:00.000-08:00

...here you are, like many other times before... Unconscious, laying on the pavement. No one cares, no one ever will. Alone... You really are nothing material. You are a shade. Where could you be now? Where could you have gone? Where did you hide? You lost all your human stability and, shifting into another plane, your mind left your body falling, like a defenseless, green bleeding tree of life in the battle against the woodcutter's executioner axe. You are free, but this freedom comes at the price of unconsciousness... You may never know what's behind your sickening faints, beside your physical instability and illness. You only know that someday you could hit your head against a rock or fall, like a leaf, on some nails, piercing your heart and eyes and never waking up again. Mad hope... Satisfying your obsession for death... Your blood will not wash the sins of this untempered society, as it is more sinful even than a mother brutally slaughtering her own child, then feeding on the remains. But the unconstrained flow of your internal fluid splattered on the floor would ignite the ancient pagan runes buried beneath this wicked soil, setting your soul on the last ride to the kingdom of ice.

As you lay, all you had in your mind has blacked out. The darkness is paralyzing even your soul's gestures, so you can't have even a decent nightmare. But as suddenly as it started, as suddenly it ends. You feel a cold hand touching your face, a voice calling you back to the light, a breath coming closer and closer to your face... Hating the thought of getting help, you fill your heart with poison once more, you fill your head with deadlier anger, and the hope of dying vanquishes again. Frowning, you open your eyes for the second time this day, having in mind only vengeance. You wish death to the one daring to disturb your slumber. You awake violently, ready to impale with your frostbitten words, but you quickly become shocked, stunned, as the first thing you see in the blur is a pair of the most soul-piercing, disturbingly beautiful eyes, mirroring the wave of anger that moves away from your look, making room only for wonder. Then you see her angelic lips moving with demonic passion, without hearing what she's trying to say. Their corners seem to sustain this reality. You are amazed... Not caring for the meaning of her words, you feel that this world could disappear if those lips would say a single one. You feel charmed and weak. You are caught beneath your own pessimism's weight. You can't believe your skin is touched by that unholy mistress' hands. She seems to care for you, but why? Where did she come from? How is this possible? You don't know, you don't even know if you would like to know, but you wish this dizzy, confusing moment would never end. You refuse to hear the outside, fearing that the sound would break this fragile feeling of warmth filling your heart. You don't want to hear names or the lies inside the words' relativity... This comforting silence seems perfect. So you pretend to be convalescent just to enjoy her calming embrace and her relentless try of talking to you... She seems to know that, but she is not disturbed by it. She seems to understand you. She seems to be like you. She seems to have patience, so you wait... frozen in time, looking through her soul, enjoying the cold grasp, enjoying the silence, enjoying her perfume as it's bathing your scars in a silky mend. If only she could feel the storm that is gathering inside your glassy appearance like you can feel the thunders in her heart. Grave silence... Old forgotten feelings. Ghostly, you wait for another wave... You ride the lightning in her, spellbound by her touch...

Frostbitten Words...

2009-01-28T08:15:00.000-08:00

You open you eyes... unwillingly. You don't remember who or what you are. Every morning denies your hope that you would die in your sleep. You're broken again, fogy and saturated with the gift of live. Those damn clouds force heavenly light inside your darkened soul, yet you barely had time to take a look at that dirty ceiling... This smell... a sign you didn't drown in your own sweat last night. The colors... The colors try to invade your shadowy mind but the anger in your red eyes refuses to accept them every new dawn. You feel betrayed and full of nothingness. You feel the rage cutting even deeper in your soul every time the sun rises... The feeling of rejuvenation and the fact that you're no longer paralyzed like the time you fell asleep last night make your soul burn, make your soul poisoned with unrelenting violence. Unable to avoid this curse and burden, you awake everyday to have a new tomorrow. You went to sleep in your dreams to wake up in this filthy hell, again...

You feel like exploding in thousands of sharped pieces and then turning to ashes, like a phoenix bird that's hopelessly dying for the last time, leaving this hopeless cause, this unchangeable world, at the wrath of the old forgotten gods. You rise from your tomb-to-be. You begin walking, like a decaying carcass of a lost warrior. You move the grasp of your view outside your window to see the death that envelopes around you: the common smell of human ignorance, the pale faces of the unknown, the similar social decks of people, the time passing in all the automated moves of the ones that pass your eyes by, not knowing you are watching them, the final countdown hidden in every swing of the leafless branches.

How erotic, how pathetic, how romantic, how boring is this world! Never changing, never evolving, forever forced to a life behind masks, full of optimistic fools that think they can enjoy life, without understanding their ultimate goal and direction. They are all going to die, but none will enjoy that moment more than you. You crave for death! All these attempts of false happiness do nothing more than to annoy you to the bone. If you could only have the power of revealing the truth of and to God's creation, you would, but you can't! You lack the virtues this world values the most, because you cannot understand their purpose: policies, politeness, laws, order, renown, hierarchy, capability to lie, capability to accept falsity, capability to live constrained and many other similar senseless social pacts. And so, your rage and anger grow stronger every minute. If you could only extend your damnation dominion to destroy the feeble minded foolishness. If only a fraction of the power of your mind could be transported in physical emotions, the entire world would collapse in a frozen insomniac implosion. The truth of these frostbitten words would condemn this reality to it's only deserved remedy: death. In clusters of ice, rotting frostbite would devour all human eyes, all human ears, all human skin, all human hearts. See no future, hear no future, feel no future. See no beauty, see no masks! Feel the truth! Face your emptiness! It would all make sense, at least more sense than this pathetic, painful, beautiful lie that they call life. Misery! Misdirection! How to live what you cannot sustain through understanding? How to feel what you cannot believe? To live you won't, to die you can't. You are trapped on a line of solitude and isolation, condemned to think what others don't, to feel what others won't. You are not mad, but no one hears your call, your heart, your wounds, your blood. You are not frozen, but you are cold as ice. Oh, never ending sorrow of your soul...

Crisis, again. In the distance, from a foreign corner of your brain, emerges an old friend, in blur... The smoke... The smoke is the essence, the smoke is the path. And so, you smoke, and smoke, and let the smoke engulf you in it's dance... Smoke to live, smoke to die, smoke to remember and smoke to forget. Smoke to leap from this madness. Breathe smoke, eat smoke, be smoke... Be the ghostly smoke of your own scrambled ashes. You're suddenly overwhelmed by your illness and the disease of your own thoughts. You faint...

Jerome Murat... - Despre arta...(partea I) -

2009-01-25T09:04:00.000-08:00

Ceva incredibil care te poate lasa fara cuvinte. O abordare interesanta a conceptului de arta.

Ce zi e azi?... - Despre avort... -

2009-01-21T02:52:00.000-08:00

Ce zi e azi? Cine sunt azi?... Azi a fost o zi ca multe altele. Azi n-a insemnat nimic in mod special. Azi nu mi-a adus nimic nou. Azi a fost monotonie imbibata in concepte abstracte ce se derulau in fata ochilor mei. Azi n-am invatat nimic. Azi nu am vazut pe nimeni. Azi n-am spus nimic. Azi au trecut multi prin jurul meu fara sa-mi pese. Iar eu am fost in lumea mea, cu gandurile mele sterse si paralele cu realitatea asta (d)in cur...s de "dezvoltare". Cosma? Absent...

Singurul lucru interesant (daca pot spune asta) a fost un gand despre avort, inchegat in mintea mea de prima ora de curs, si anume biologia. Traim intr-o perioada in plina evolutie pe plan stiintifico-genetic. Poate chiar post-genetic deoarece s-au ajuns la anumite limite care par de netrecut. In fine, nu ma prea intereseaza subiectul, dar e crud. E cruda dezvoltarea tehnologica pana la un nivel la care poti vizualiza "fisierul" fat (cu o descriere ampla a detaliilor ) si a "procesului" de "insarcinare" chiar dupa cateva saptamani de la plasarea in "directorul" mama. Astfel, prin apasarea unei combinatii gen alt+ctrl+del se pot observa prin diverse "inovatii" gineco-medicale eventuale efecte si defecte asupra dimensiunilor si continutului arhivei "copilul meu #.rar" (unde # = integer) din directorul de mai sus. In urma unor eventuale inconveniente si erori in deschiderea fisierului de catre aparatul medical, mama pricopsita cu arhiva defecta "intr-insa" poate apasa butonul cancel in procesul de dezarhivare, asta conform reglementarilor legale in vigoare. Ma intreb, avem voie (din punct de vedere moral) sa facem asta? Avem dreptul si puterea necesara de a lua viata propriului nostru urmas, daca aflam de la un aparat ca el va avea o malformatie la nastere? Stiu ca avem puterea de a da viata, de a concepe, de a perpetua, oricat de mult dorim si daca ne tin organele ( pardon de expresie) . Insa avem oare voie sa distrugem cursul natural? Ciclul si balanta naturii? Lumea trebuie sa aiba uratii si frumosii ei, sanatosii si bolnavii ei, normalii si handicapatii ei; pentru a putea exista un contrast care face din om animalul social si cu ganduri ierarhizate. Avortul se practica de multa vreme si pare a fi o usurare in mintea multor persoane bolnave psihic. Vor spune ca e ceva modern si ca nu merita sa-si strice viata doar pentru o greseala. Sunteti de acord? Ei bine, eu cred ca greseala ar trebui sa aiba o repercursiune asupra infaptuitorului. N-ar trebui sa fi responsabil pentru nerespectarea unor reguli simple care te-ar fi putut tine in afara acestui cerc vicios? Ba da! Ar trebui! Dar, dupa cum spuneam (si ma repet, pentru ca fiecare subiect ce-l abordez parca cere asta), mergem pe drumul autodistrugerii, din ce in ce mai accelerat! Recunosc, vorbesc in necunostinta de cauza la nivel practic ( n-am fost in astfel de situatie niciodata ), dar mi se pare un gand inuman. (( Un exemplu din istorie ( neverificat, auzit azi la biologie de asemenea ) de avort anulat, ce a adus pe lume un personaj foarte important, este cazul familiei Beethoven(ringin' a bell?). Ludwig a fost primul copil al unei familii mediocre, asta cu putin noroc. La inceput, gandurile unui copil ii speriau pe cei doi parinti si au decis sa faca un avort. In urma insistentelor mamei sale, acesta a fost adus pe lume in cele din urma. Ei uite! Un geniu a luat nastere din cauza anularii acestui proces macabru. ))

Sunt multe variabile de luat in calcul aici si multa lume nu e interesata de acest aspect pana nu se trezeste cu viata data peste cap. Trezirea ! Nu fiti abstinenti, caci sexul este placut si folositor (mai ales acum ca suntem urmariti din satelit permanent; hai sictir, din nou!). Dar folositi mijloace de contraceptie si protectie. Ma simt aiurea sa dau sfatul asta, pentru ca eu nu il practic ( am motivele mele ), dar vreau sa va fac pe voi sa ganditi (serios)! Viata nu e un joc, nu are buton de restart, nu are butoane de save sau de load. Au mai zis multi inaintea mea asta, auzi la tot pasul. Multi au zis, putini au auzit. Putini aud in continuare.
Daca am fi putin mai constienti cu totii, nici n-ar mai trebui sa punem in discutie problema avortului.

Concluzionand, azi e o zi gri-cenusie cu gust de nisip si, desi mai calda fizic decat altele dinaintea ei, imi pare mult mai rece psihic. Iar eu, eu sunt un mizantrop extaziat ce da sfaturi sociale... Halal! Merit sa aruncati cu pietre in mine... pana ma interiorizez din nou in lumea mea si nu mai arat ca imi pasa.

Totusi, aveti grija de voi si de viitorul vostru!

Andrei C.

Traim in Romania... si asta ne ocupa toata intimitatea...

2009-01-20T09:16:00.000-08:00

Iata-ne ajunsi cu bine (unii mai mult, altii mai putin) si in minunata data de 20 ianuarie 2009. Pe langa multe alte evenimente care mai de care mai pompoase, aceasta zi se bucura si de intrarea in vigoare a ultimei nascociri democratice a conducatorilor nostri breji. Nici n-am apucat a deschide bine ochisorii in lumina lui 2009, nici n-am facut mai mult de doi pasi in roua si prospetimea acestui nou an, dar iata ca ne trezim loviti violent in orgoliu nostru de cetateni de catre scumpii nostri alesi. Palma vine sub forma eleganta a unei noi legi. Pe scurt, toate activitatile de comunicare inter-umane, fie ele pe calea undei radio sau sub forma binara printr-un fir (telefonie - toti operatorii, internet - toti operatorii), vor fi sub continua supraveghere, vor fi stocate si arhivate pe o durata de 6 luni (de parca ar putea verifica cineva aceasta perioada), iar toate informatiile legate de durata, localizare in timp si spatiu, persoane implicate si eventual continutul - folosibil eventual in instanta (chiar daca asta nu scrie, asta se va face) - toate vor intra in posesia domnilor de la serviciile de informatie si securitate nationala. Ei, nu-i minunat?

Asadar...
Dragi criminali care puneti la punct o lovitura, dragi psihopati care terorizati oameni prin telefon sau mail, dragi teroristi care doriti sa achizitionati arme de distrugere (in masa, in scaun, in garaj sau in sufragerie), dragi domnisori si domnisoare care apeleaza si/sau raspund la linia fierbinte, dragi pasionati de pornografia pe internet (cei de la-bar), dragi persoane care practica sexul la telefon (sunt si de astia, si inca multi) cu partenerul dumnealor iubit, dragi indragostiti ce pierdeti ore intregi la telefon si draga "telefon-fix/mobil" de la scoala... Sunteti suspecti! Sunteti urmariti si cineva stie cine, cand, de unde, cu cine, cat, cum si eventual ce comunicati! Voi lasa la latitudinea fiecaruia sa arecieze gravitatea acestei situatii, caci nu-mi permit sa iau in ras statul roman (si acest post va fi stocat desigur undeva la SRI). Glumeam, voi comenta putin, desi paranteza facuta este perfect adevarata. De comentat, nu prea e ce. E o situatie care face mult mai mult rau decat bine. E o situatie ce ne inchide pe toti in niste cutii negre cu dovezi ale existentei noastre. (pentru cei ce s-au gandit sa-si faca un jurnal si n-au avut ocazia, statul roman a gasit solutia!) Nemaiminunat!
Zoo! Romania Reality Show! Ro-pet show! Big BrotherS! (is chiar mai multi frati). Nu imi convine si vor fi multi ca mine. Pentru voi, zic doar atat: n-avem ce face efectiv! Solutia va veni in timp, daca si ceilalti isi vor deschide ochii!

Prin urmare...
Pana la rezolvarea crizei, iata niste sfaturi practice utile pentru romanii constienti:
- aruncati-va telefonul, cartela si taiati cu incredere cablul de la net.
- cumparati-va un uliu, un porumbel voiajor, o vulpe, un soim, un vultur, o bufnita sau macar un pescarus sau sobolan.
- apelati la serviciile unui dresor profesionist pentru a transforma vietatea intr-un mijloc de comunicare al evului mediu.
- cumparati-va (scoateti din sertare) stilouri, foi si hartie pentru o corespondenta ceva mai moderna.
- iesiti la iarba verde si vorbiti cu prietenii fata in fata, nu pe internet. (va fi mult mai bine)
- orice forma de manifestare a unui protest sau macar de informare a celor care nu stiu e de mare ajutor.
- pentru teroristi: cumparati antrax sau cianura si folositi plicuri; in cazul dorintei de arme de foc, mergeti direct la sursa.
- pentru statul roman: hai sictir!
- pentru cei ce cred ca este o masura buna: idem!

In concluzie...
Desi pe un ton mai putin formal si scris mai in spirit de gluma, acest articol reprezinta o nedreptate ce se intampla chiar sub ochii nostri. Conducatorii dau dovada inca o data ca se poate ca nesimtirea sa fie chiar publica si fara rusine. Asa ca fiti mai atenti ce, cand, unde si cu cine vorbiti la telefon sau prin mail. Desi este intimitatea voastra, poate fi folosita impotriva pripriei voastre persoane, daca sunt gasite niste circumstante atenuante. Justitia e oarba, nu? Ei, romanii nostrii au vrut sa o dezlege la ochi. Sunt curios ce o sa iasa din tot balamucu asta.

Deci, sa fiti cuminti si aveti grija cand spuneti/scrieti data viitoare "te iubesc"(sau lucruri mai personale si.sau incriminatoare)! Cineva s-ar putea amuza pe seama voastra si chiar v-ati putea trezi cu o a treia voce punand intrebari din senin. Dupa cum ziceam, mergem spre autodistrugere, inventand din ce in ce mai multe metode.

Merci ca v-ati obosit ochii si sper ca v-am ajutat/amuzat.

Traim in Romania... si asta ne oftica tot timpul...
Va multumesc mult, la revedere!
Andrei C.

Colind pesimist... - Despre sarbatori... -

2009-01-13T12:52:00.000-08:00

Cam intarziat, ca de obicei, as dori sa spun si eu doua-trei vorbe despre Craciun si alte sarbatori inrudite... Pe scurt, punctul meu de vedere e indoielnic cu privire la veridicitatea spiritului de sarbatori si la cat de speciale pot deveni cateva zile pe an. Moscraciunizarea si iisusizarea targului si a oricarui bun de consum si nu numai, despaduriri si impaduriri care mai de care mai artificiale si fortate in fiecare pridvor, ochi lacomi ce asteapta numai cadouri... burti grase ce tanjesc dupa carne sacrificata in cinstea domnului I.C. si camesi murdare de mustar si grasime datorita lacomiei si poftei cu care molfaie din organele animalelor niste umflati... lumini si mirosuri instigatoare pe strazi si in case, cantece cantate la tempo triplu si in tonalitati bolnave doar pentru niste amarati de arginti... Toate ma zgaraie pana in adancul creierului si-mi subliniaza parca devalorizarea acestei perioade a anului. Oameni ce mor si se tarasc prin spitale de la "preaporcire", lupte in familii de la consum excesiv de alcool, grupuri din ce in ce mai rare de brazi care stau speriati, impodobiti (sa fie ironia completa) prin case, asistand la adevarate carnavaluri de lipide si bauturi spirtoase si la sangeroase evenimente petrecute intre patru pereti, la cald, asta dupa ce au fost spintecati cu nerusinare (de tineri) si urmand sa fie aruncati nepasator in ghene de gunoi ce amplifica si mai mult starea de greata din sufletul meu pentru aceste sfinte omagii aduse Salvatorului. Hai, creca' nu te-ai suparat, credinciosule? Pai da, am tot dreptul sa iau in batjocura cat timp sunt luat in batjocura. De ce sa nu incalc eu a zecea porunca, daca celelalte noua sunt deja incalcate de toti? Nu e minunat de corect?

Sa ma calmez, totusi. In aceasta atmosfera de-a dreptu enervanta, ascultand eu din piesele ce ma ung pe mine la suflet, care ma baga pe mine in starea pomenita anterior, am intrat inevitabil intr-o mica depresie... Primul gand a fost la oamenii sarmani in adevaratul sens al cuvantului (fara voie, pentru care viata a intors roata mult prea brusc, cei ce nu au ajuns sarmani de lene) , si nu, nu stiu ce-mi veni sa ma gandesc la ei. Totusi deschizand un notepad, cuvintele au curs...

Balada cersetorului (de iarna)

Calma, zapada se varsa din ceruri
Un cantec, hoinar sentiment umple goluri
Cand oameni zambesc, tot oameni ingheata
Si nu-s de zapada,-s din carne si oase
Un cantec, hoinari ce s-ascund fara casa
Lumini vad in geamuri,imbracati doar in ate...

Calme, troienile cresc iar si tac
Un cantec, cu ochi mari s-amintiri in stomac
Cand oameni zambeau, tot oameni de gheata
Si nu-i o minciuna, e-o lume nedreapta
Un cantec, mirosul ce-adie din case
Doar lumina se-mparte si la cei de sub treapta...

Calmi, norii cern orizonturi inchise
Un cantec, descult se strecoara prin vise
Cand oameni zambi-vor, privind ca prin gheata
Ca nu-i a lor vina, si plang lacrimi mute
Un cantec, invelis datator de speranta
Lumina ii stinge si nimeni n-aude...

Asta e sa pun in balanta aparenta fericire a tuturor de craciun cu adevarata durere cauzata de degeraturi impletite in singuratate. Sub foi de carton pe strazi ce se pierd sub troiene, sau printr-un orfelinat, fara a-ti cunoaste parintii, simti spiritul? Simti? Hai, ca nu vreau sa va stric dispozitia... Probabil n-ati vrea sa stiti cum e sa fii cel care primeste cadouri caritabile, si sa te simti privilegiat pentru asta. E dureros, dar e un fel de autobalans al vietii. Cei slabi se pierd, fara urma. (nu conteaza ce esti inauntru, esti doar o forma fara fond sau cum ar zice parazitii - esti boschetar si boschetar te striga toti!)

Apoi a venit un gand mai optimist... Asta ca sa nu inchei post-ul intr-un ton total pesimist. E bun si Craciunu pentru ceva. Vacanta si timpul liber pe care oamenii si-l pot petrece impreuna. Fara sa luam in calcul cele spuse mai sus, prietenia intre oameni parca valoreaza mai mult in aceasta perioada a anului. Se leaga prietenii noi, se bea, se rade mult, se aduna lumea sa fuga frigul de afara. Se trece intr-un nou an cu sperante si vise noi. Artificiile inunda cerul si in toate astea parca iti vine sa iubesti pe cineva. Iti vine sa-ti strangi prietenii si familia in brate (pacat ca uneori nu poti, dar sa nu revin iar la pesimism). Orice ai face, parca vrei sa fii bun.

Concluzionand (si pardon iar pentru intinderea destul de mare a motiunii), as putea spune ca ceea ce se schimba de sarbatori este ceva in interiorul fiecaruia (chiar daca unii recunosc sau nu), iar singurele daruri pe care le primim cu adevarat atunci sunt bunatatea si dorinta de intrajutorare (empatie, daca vreti). Chiar daca prea multe acte practice nu face nimeni, iar superficialitatea si comercializarea simbolurilor religioase si nu numai se face cu nerusinare, acesta este, dupa parerea mea, spiritul Craciunului (fara sa aiba vreo legatura cu o entitate supranaturala nascuta acum 2000 de ani sau cu mos craciun(ce tanar esti)). Poate gresesc...

Sa sparg gheata... - Despre visare si prostie... -

2009-01-13T05:54:00.000-08:00

Draga cititorule, anuleaza-ti aceasta functie (sintax: /end reading;) daca ai ceva cu persoana mea, daca te plictisesc lungi insiruiri de idei fara o concluzie prea clara sau daca ai ceva mai bun de facut. Nu pierde vremea pe bloguri ca mine!

Acelea fiind spuse, sa purced in editarea primului meu post. Eu am foarte mult timp liber in viata mea, sau cel putin asa ma face sa cred modul meu inconstient si neglijent de a fi. Sunt multe probleme si multe visuri ce m-ar putea tine ocupat constant, totusi prefer sa nu ma ocup de nimic si sa-mi spun in gand: "Am timp si de astea... mai tarziu" sau "Dupa vacanta ma apuc..." si, desigur, "Hai ma, nu-i asa de greu sa te schimbi, CAND VA VENI VREMEA!". Ma trezesc cateodata ca stau pur si simplu intr-o stare inerta, din care nu pot iesi prea usor, chiar obsesiva (datorita unei melodii, sau a unui gand rebel din cap care imi da de furca binisor si ma face sa visez), care pur si simplu ma tintuieste de scaun. Aceasta stare m-a facut sa-mi fac blog... in speranta ca cineva va avea rabdarea de a ma asculta si chiar dorinta de a ma critica. Poate va este cunoscuta aceasta stare, usor confundabila cu lenea, dar parca dusa la un alt nivel mai metafizic. Daca nu, inseamna ca sunteti norocosi sa aveti un creier mai putin imaginativ si un stil de viata programat, constient ori inconstient, de voi sau de altii pentru voi. Sau poate ca nu, daca ma gandesc mai bine. Nu sunteti norocosi! As putea defini aceasta stare ca una de creatie (foarte depresiva ce-i drept pentru mine, pentru ca imi place sa compun lucruri "imperial doom fantastic"), in care contemplez la notiuni si alipesc idei, unele mai abstracte ca altele, stare in care mintea mea devine un fel de plansa pe care pot sa desenez orice imagine, stare in care mintea mea se comporta ca un portativ pe care pot scrie orice melodie, stare in care sufletul meu se rupe de realitatea asta si se refugiaza intr-un alter ego, mai calm si neafectat de undele ce ne bruiaza zi de zi. A! Asta imi aduce aminte de ceva ce am scris eu mai demult. Sper sa nu va plictisesc daca va arat:

"Imbratisezi, fie ca vrei, fie ca nu vrei, un ocean fara limite palpabile al gandurilor tuturor ce fara voie iti strapung existenta cu excrescente parca osoase ale ideilor in care ei cred cu atata determinare. Crezi vreo secunda ca ai putere? Crezi vreo secunda ca poti schimba ceva? Nu zic ca e imposibil, dar schimbarea pare ca poate fi adusa doar cu forta in timpurile noastre. Suntem mult prea bruiati de infinitatea de unde electromagnetice ce ne perturba linistea, transformandu-ne in produsi sintetici instabili, ce reactioneaza necontrolat. Reactii ce dau nastere parca unor arbori genealogici bolnavi si vestejiti, ale caror aschii nu pot sari prea departe de trunchiuri. Ceea ce ma sperie este accelerarea tuturor actiunilor umane si superficialitatea care se asterne paradoxal exact in miezul societatii actuale. Sa ne schimbam.. Sa ne schimbam atitudinea catre cei ce trebuie schimbati. Sa ne schimbam atitudinea catre cei ce vor sa ne schimbe in bine.. Sa ii schimbam pe cei care trebuie (asta are multe sensuri). Sa ne schimbam intre noi.. Sa ne schimbam naravurile.. Sa ne schimbam poate si blana.. Sa ne schimbam, pana nu este prea tarziu. Da! Recunosc! Suna naiv si infantil, si nu sunt nici primul si nici ultimul care spune aceste lucruri, fara a avea nici cea mai mica putere de executie(si asta are mai multe sensuri). Trist! Lumea noastra e un perpetuum mobile pe drumul spre autodistrugere... Trist dar adevarat! "

Pentru cei ce au avut rabdarea de a citi integral, sper sa fi inteles punctul meu de vedere si sa fi sadit macar o samanta de constientizare in constiinta voastra. Pentru ceilalti, ma bucur intr-un fel, deoarece nu-si pierd vremea. Ce am scris mai sus a fost o pierdere filosofica de timp, una din multele pe care le am in fiecare zi. Ea face trecerea la cel de-al doilea subiect propus in discutie - prostia umana. Oamenii nu-si schimba mentalitatile cand cineva le spune sa faca asta.. Asa functioneaza motorul mintii omului cu un iq sub medie si cu varsta de gandire 1/2 decat cea din buletin. Tendinta si trendul este de a contra orice speranta de schimbare si de a inneca orice influenta exterioara benefica in suc propriu (darama si plange -" O!, viata mea") . Ei, mai fa-le ceva daca poti! Voi sunteti de vina, voi care le umpleti buzunarele si care nu ne lasati sa ii interzicem subit, ca si cum i-ar fi inghitit gaurile negre ce ocupa spatiul lor intracranian. Voi! Suntem limitati cu totii ce-i drept, dar unii sunt mai limitati ca altii, iar vinovatul se pierde in vremuri apuse, cand a fost impartita inteligenta in lume. Nedrept este ca limitele celor mai limitati decat cei ca mine (ce doresc schimbare) limiteaza evolutia tuturor .

Revenind la starea de visare caracteristica oamenilor ca mine, ...e minunta! Starea de visare te face sa uiti de toate problemele si de toti inapoiatii mintali, de tensiune si de presiunea zilelor ce vor veni. Starea de visare te face sa simti ca traiesti viata, starea de visare e in fiecare din acele momente unice si in bucuria lucrurilor marunte... (o melodie preferata, o tigara noaptea tarziu si alta melodie preferata, o privire aruncata pe sub gene, o tampenie spusa de un prieten bun, alta melodie preferata, un ras de juma de ora de la o faza de trei secunde, adrenalina din sange, emotiile tuturor primelor dati si multe, multe altele) .

Omul este o fiinta visatoare (printre multe alte atribute). Daca simtiti ca va lipseste ceva din viata, incercati sa visati! Cu ochii deschisi, cu ochii inchisi, ganduri diabolice de cotropire a corporatiilor ce ne controleaza, ganduri de a fi membru al unei astfel de corporatii, ganduri de schimbare in bine, ganduri de schimbare in rau, mai negativist, mai pozitivist, mai pesimist, mai optimist... Visati! Acordati-va macar un scurt timp si partii din voi ce vrea sa creeze, ce vrea sa scape macar pentru putin intr-un alt spatiu in care nimeni si nimic nu-i poate incurca socotelile.

In concluzie, as dori sa spun ca probabil tenta optimista din finalul de mai sus este datorata unei stari de bine prin care trec momentan (cauzata tot de visare), care va trece mai devreme sau mai tarziu, lasand loc eului clasic, trist si ingrijorat, care va avea in vedere un punct de vedere mai pesimist si latura mai rece a vietii. Cat despre prosti, 'om trai si-'om vedea...

Pana data viitoare, ramaneti cu bine! Andrei C.

...altfel de ura...

Tatalui meu

Embrace the Darkness

Deznadajduire

Visions

Anti-empatie

Aha

Va fi fost odata ce-as fi vrut sa fie...

Pentru ca

Zambind in noapte...

Comeback(?)

TRIXSTOCK - PORKFEST 6

TRIXSTOCK 5 - FOR THE FALLEN

Cronica disparitiei speciei "Bacalaureatozaurus Trex" - Ziua I

Vis

Mai bine.

Bloody PS artwork

Soundscapes of sorrow

PORKFEST III

Colaps.

U.M.A.N.

Paradox

Be A Kid Again

Anti-ipocrizie

Long time, no words...

Trixstock 4

PS Artwork

Confesiunea... < II (partea a) >

Stramt...

Simturi...

Anti-incultura

Autopacaleala de 1 aprilie...

Sa stiti ce-am facut asta vara...

Despre gunoi si renastere...(M-I version 7.o)

Anti-insomnie

Gara...

Clepsidra...

Confesiunea... < I >

Buna vestire....

Scrisoarea unui soldat < Partea I >

Altfel de ura... < I >

Criza de lene.

Monotonie in suc propriu... < II >

Monotonie in suc propriu... < I >

Antisimetrie

Springfobia... - Despre nemurire -

Marunt...

The power of books...

Presentiment

Memento mori

Aripi de ceara

Sos

19

Gandurile unui tata...< I >

Frostbitten Words... < II >

Frostbitten Words... < I >

Jerome Murat... - Despre arta...(partea I) -

Ce zi e azi?... - Despre avort... -

Traim in Romania... si asta ne ocupa toata intimitatea...

Colind pesimist... - Despre sarbatori... -

Sa sparg gheata... - Despre visare si prostie... -